La sfârșitul lunii ianuarie a.c, Plaul de restructurare al Complexului Energetic Oltenia a fost aprobat de Comisia Europeană. Asta după mai bine de doi ani de zile de negocieri cu Comisia Europeană. PricewaterhouseCoopers (PwC), cea mai mare companie de servicii profesionale, de consultanță și audit din lume, deși a semnat un contract consistent cu CEO pentru întocmirea acestui plan, calitatea serviciilor nu au fost la nivelul așteptărilor și mai ales al facturii. Adică. Planul a fost modificat de câteva ori până să fie acceptat de reprezentanții Comisiei Europene.
Conducerea companiei pare să nu știe nici măcar în acest moment ce conține Planul de restructurare final aprobat, dacă ținem cont de faptul că CE Oltenia va trebui să funcționeze în intervalul 2026-2030 cu doar trei grupuri energetice pe cărbune, dar, în planul publicat pe site-ul companiei, Complexul ar urma să funcționeze, în același interval, cu cinci grupuri energetice. Probabil că nu și-or fi dat seama până acum că aceste aspecte ”minore” au fost modificate.
Lăcrămioara Diaconu-Pințea, membru al Directorului CEO, care se ocupă de domeniul investițional și strategic al companiei, a declarat oficial că se așteaptă ca, în următorii 4 ani, adică până în 2026, construcția tuturor parcurilor fotovoltaice să fie finalizată, dar nu a precizat nimic despre construcția grupurilor pe gaze naturale. Practic, în următorii patru ani din momentul actual, CE Oltenia va renunța la grupuri pe cărbune a căror putere totală însumează peste 1.700 MWh și va construi facilități de energie solară regenerabilă a căror putere însumează 735 MWh… pe perioada zilei bineînțeles.
Lăsând la o parte impactul social asupra Olteniei, generat de aceste închideri de facilități energetice și concedierile de personal complementare, poate că ar trebui să evaluăm și situația României în ceea ce privește asigurarea unui nivel adecvat al securității energetice interne. De mai bine de jumătate de an, România comercializează una dintre cele mai scumpe energii electrice de pe planetă, importând și peste 2.000 de MW pe oră în vârfuri de sarcină, la prețuri ce au depășit pe alocuri cu mult și 2.000 de lei/MW. Asta nu ar fi o problemă, pentru că cetățeanul român poate suporta costurile, după părerea mai marilor conducători ai națiunii…, însă problemele adevărate vor apărea atunci când nici importul nu va mai fi o soluție și se vor impune sistări ale furnizării de energie către populație și operatori industriali.
Dar să revenim la Planul de restructurare și la alocarea fondurilor financiare pentru fiecare proiect în parte. Sursele de finanțare precum și destinația fondurilor par relativ clare în privința noilor facilități energetice, în timp ce pentru o parte a activităților asumate în acest plan nu se prevede niciun fel de finanțare. Ne referim mai exact la operațiunile de închidere a carierelor miniere, acțiuni ce implică un volum mare de muncă, dar și resurse financiare însemnate, dacă activitatea va fi executată corespunzător. Probabil că cei din conducerea companiei nu s-au gândit încă la acest aspect sau îl consideră unul neglijabil.
La nivelul județului Gorj există antecedente în care foste cariere miniere au fost abandonate fără a fi închise în mod adecvat. Ulterior, acestea au cauzat probleme pentru comunitățile locale din proximitate, generând poluarea aerului cu pulberi și praf de steril sau, în anumite cazuri, surpări de teren. Din nefericire pentru populație, aceste posibile efecte adverse nu reprezintă nici pe departe probleme demne de luat în calcul pentru decizionalii CE Oltenia, învățați cu penalizări ocazionale și nesemnificative din punct de vedere financiar din partea Gărzii Naţionale de Mediu. În mare parte, astfel de amenzi au fost aplicate pentru poluarea aerului generată de praful de cenușă antrenat de vântul puternic de pe suprafețele depozitelor de zgură și cenușă aflate în vecinătatea termocentralelor și exclusiv când au existat plângeri în formă continuată din partea populației. În schimb, atunci când flora și fauna au fost afectate pe termen lung de poluarea generată de exploatările miniere și depozite, nu au existat repercusiuni asupra producătorului energetic pentru că, bineînțeles, nu a avut cine să le reclame.
Cariera Peșteana trebuia închisă la începutul acestui an (măsură care a mai fost susţinută şi în ultimii ani), dar s-a uitat de ea. De mai bine de doi ani, cariera livrează mai mult steril și pământ decât cărbune, dar pentru conducerea SE Turceni aceasta nu a fost nicicând o problemă, chiar dacă a distrus grupurile energetice, iar sterilul a fost mutat din carieră în depozitul de zgură și cenușă aferent termocentralei și a determinat, pe lângă o umplere de câteva ori mai rapidă a acestuia față de normal, și o creştere a cheltuielilor pentru supraînălțarea digurilor de protecție, fiind generate astfel mai multe incidente de mediu, poluând aerul și solul din vecinătate.
Deși managerii CE Oltenia au investit sume enorme în facilități de reducere a noxelor, au existat nenumărate situații când responsabilii din cadrul companiei fie au dispus oprirea instalațiilor de desulfurare pe timpul nopții, din cauza lipsei de calcar (calcar furnizat de societatea nepoatei lui Dumitru Iacob, fost director la Direcția Servicii Suport), fie oprirea instalațiilor de denoxare din cauza lipsei de uree. Ca să nu mai amintim de faptul că toată deversarea în depozitele de zgură și cenușă ar trebui efectuată în regim de șlam dens, dar se deversează mai mult hidroamestec. Cam greu să fie respectate condițiile de protecție a mediului, mai ales când în cazanele grupurilor energetice se arde mai mult pământ decât cărbune.
Astfel se face că județul Gorj a ajuns să aibă unele dintre cele mai poluate orașe din România – exemplificativ fiind orașul Rovinari, care, în mai multe rânduri, a fost declarat orașul cu cel mai poluat aer din ţară – iar principalul vinovat este compania termoenergetică.
