Cine mai vrea să ştie, pe cine mai interesează, nişte lucruri vechi, dar realităţi, din vremuri tulburi, când… FC Craiova câştiga campionatul ţării al fotbal, ediţia 1942 – 1943. O ediţie în ani de război, care a început la 5 iulie 1942 şi s-a încheiat la 25 iulie 1943. Podiumul clasamentului final a arătat astfel: FC Craiova (34 de puncte), Rapid Bucureşti (30 de puncte), Unirea Tricolor Bucureşti (27 de puncte). Urmau Venus Bucureşti (23 de puncte), CFR Turnu Severni (23 de puncte), Gloria CFR Galaţi (21 de puncte), FC Ploieşti (21 de puncte), Universitatea Cluj-Sibiu (20 de puncte), Sportul Studenţesc Bucureşti (20 de puncte), Carmen Bucureşti (19 puncte), Juventus Bucureşti (17 puncte), Aripile CFR Braşov (9 puncte). Ca să spunem aşa, Universitatea Craiova a avut ca precursor pe FC Craiova, e drept în nişte vremuri tulburi, cu atacuri aeriene iminente şi tot ceea ce definea starea de război. Cu toate acestea, dragostea de fotbal a craiovenilor nu a putut fi alungată. Componenţa lotului era una de vis pentru acele vremuri: Florin Popescu – Gh. Albu, Straja, Felecan, Iordăchescu, Angelo Niculescu, Mari, Nistor, Covaci, Hanegaru, Thierjung, Dunăreanu, Stoianovici, Al. Constantinescu, Ruicu, Mogoroaşă, Iosif Covacs, Henegar, Bătrân, R. Toth – Bedo. Golgeterii competiţiei au fost craiovenii Dănilă Bătrân – 25 goluri şi Iosif Covacs – 22 de goluri. FC Craiova apăruse la 16 iulie 1939, din fuziunea divizionarelor Craiu Iovan şi Rovine Griviţa, beneficiind de susţinerea financiară a lui Puiu Pleşa. A rămas în Divizia A până în 1947, activând apoi un an în divizia B. Puţini ştiu poate că Angelo Niculescu, marele antrenor emerit de la echipa naţională, apoi Dinamo Bucureşti, Sportul Studenţesc, Poli Timişoara, Universitatea Cluj şi Oţelul Galaţi – stins din viaţă la 20 iunie 2015 – s-a născut la Craiova unde şi-a făcut studiile liceale, începându-şi activitatea fotbalistică în formaţia de juniori a echipei Rovine Griviţa şi apoi FC Craiova. Presa vremii, dar şi folclorul local pomenesc numele talentatului jucător Nelu (Lambru) Dunăreanu, cunoscut sub numele de Nelu Dunăreanu, crescut la Craiu Iovan, transferat la FC Juventus Bucureşti, unde a evoluat alături de starurile perioadei interbelice. A jucat în reprezentativa B a României, într-o partidă cu reprezentativa similară a Ungariei. Se spune că ar fi fost „kidnapped”, dar pentru început a fost confundat, în fine, povestea e lungă. Va reveni, în toamna anului 1940, în Craiova, pentru satisfacerea stagiului militar, dar la centrul teritorial Dolj a fost „încorporat” la FC Craiova, pe care o va mai sluji pentru cucerirea titlului de campionă a ţării. A antrenat în anii ’60 pe Electroputere Craiova şi era de o modestie rară. El care ridica tribunele în picioare şi avea un stâng devastator. Cum toate trec în uitare, a trecut şi numele lui.
