Victoria lui „Nu”, la referendumul de duminică, are un preţ pentru 11 milioane de greci. Din păcate. În pofida ultimelor reticenţe ale Franţei, ţările euro vor prezenta, în această seară, factura lui Alexis Tsipras: fie subscrie la un plan riguros, respins la referendum de 60% dintre votanţi, şi atunci poarta este larg deschisă, fie părăseşte moneda euro. În preludiul orelor dramatice ale summit-ului euro, anunţat pentru astă-seară, cu începere de la ora 19.00, atmosfera a fost brutal basculată. În sensul că, la Bruxelles, „durii” sunt în ofensivă, iar „concilianţii” în retragere. Comisarul european Pierre Moscovici păstrează tăcerea, mentorul său, vicepreşedintele leton, Valdis Dombrovoskis, care dă tonul „Grecia rămâne în Europa”, omite deliberat să adauge „şi în zona euro”. Ceea ce nu înseamnă altceva decât că reproduce viziunea preşedintelui Comisiei Europene, Jean Claude Juncker. Ieri, tema s-a aflat pe agenda grupului de lucru al zonei euro, cenaclul înalţilor funcţionari şi directori ai trezoreriilor, care pregătesc dosarele miniştrilor de Finanţe. Însuşi Jeroen Dijsselbloem, patronul Eurogrupului, se întreabă dacă mai poate fi salvată situaţia înaintea punctului fără întoarcere. Într-un limbaj diplomatic, patronul SPD, vice-cancelarul german Sigmar Gabriel, menţionează summit-ul va discuta „ajutorul umanitar” pentru Grecia. Ceea ce înseamnă că premierul grec, Alexis Tsipras nu va mai putea conta pe liniile de credit de la BCE, FMI sau alte fonduri de ajutorare. Cei 19, cu Angela Merkel, Francois Hollande, Matteo Renzi şi, bineînţeles, Alexis Tsipras se vor întâlni astă-seară. „Grexit” pare iminent şi ar fi o lovitură fără precedent la ansamblul Uniunii Europene şi uniunii monetare. Credibilitatea euro este în joc. Acum se spune că Europa a pierdut mult timp cu Atena, în loc să se mobilizeze contra terorismului, imigraţiei sau pericolului rus. Mario Draghi şi instituţia de la Frankfurt are undă verde pentru ultima linie 89 miliarde de euro, asistenţă în lichidităţi de urgenţă (ELA). Falimentul băncilor greceşti ar putea anunţa o nenorocire. Nici referendumul de duminică, nici demisia ministrului de Finanţe, Yanis Varoufakis nu mai contează pentru creditori. Puţine sunt guvernele dispuse la un al treilea plan de salvare. Christine Lagarde, directorul FMI, continuă să clameze „reforme în contra-partidă cu ajutorul financiar”. Ce carte mai poate juca Alexis Tsipras, nu se spune. Mai poate el întoarce o situaţie realmente dramatică?
