Alegerile locale din Republica Moldova au oferit o surpriză parţială, pentru cei care nu cunosc psihologia confraţilor de peste Prut: funcţia de primar al Chişinăului, după procesarea a 43% din voturi, a fost adjudecată de Igor Dodon, candidatul comuniştilor, 52%, care l-a devansat pe liberalul Dorin Chirtoacă, 44%, după ce exit-poll-ul îl dăduse câştigător pe acesta din urmă, la TV Publika. Tot comuniştii au câştigat ponderea (49,9%) la nivelul Consiliului Municipal, în detrimentul alianţei pro-occidentale aflate la guvernare. Cum niciodată în perioada post-sovietică Chişinăul n-a avut primar comunist, alegerea lui Igor Dodon – 36 de ani, de baştină din raionul Călăraşi, doctor în economie, fost ministru şi chiar vicepremier în guvernele Tarlev şi Greceanîi – coroborată cu rezultatele din restul ţării, produc o altă arhitectură la nivelul administraţiei publice locale, nefiind excluse noi alegeri parlamentare anticipate, ţara neavând încă un preşedinte valid, ales prin votul majorităţii parlamentarilor. Ca un element insolit, în Parlamentul de la Chişinău traseismul politic încă nu se practică, semn că, în plan democratic, dar şi moral, se află înaintea Bucureştiului. Dacă acceptăm ideea că alegerile locale au un impact politic mai scăzut, prin raportare la alegerile parlamentare, în cazul Republicii Moldova greşim. Aici, comuniştii lui Vladimir Voronin nu cunosc resemnarea şi, mai mult, au un dublu azimut: Moscova, în primul rând, şi apoi, facultativ, Bruxelles-ul sau Strasbourg-ul. Evenimentele din aprilie 2009, de la Chişinău, păreau simptomatice pentru noile opţiuni, deplin democratice, ale populaţiei. A fost o amăgire? Fireşte, fiindcă populaţia Chişinăului este atât de „metisată”, datorită dislocărilor de oameni, făcute pe vremea lui Stalin şi Brejnev, încât e greu de estompat ex-abrupto reflexul pro-moscovit. Apoi, sunt Bucureştiul sau România un exemplu de urmat de confraţii de peste Prut? Se spune că Igor Dodon, înscris în Partidul Comunist abia în martie 2010, reprezintă pentru mulţi imaginea reformatoare a formaţiunii, dacă se poate vorbi de aşa ceva, oricum, un alt chip decât al vechilor baroni din anturajul lui Vladimir Voronin. Înconjurat de simpatia Bucureştiului, liberalul Dorin Chirtoacă a pierdut alegerile, pentru încă un mandat în funcţia de primar al Chişinăului şi încă la o diferenţă consistentă. Nu cunoaştem bilanţul concret al celor patru ani de mandat, în schimb ştim, din presă, că în campania electorală a fost vulnerabil în faţa contracandidatului său, mult mai credibil şi mai determinat. „PL este problema întregii societăţi, iar Dorin Chirtoacă este problema Chişinăului” a afirmat Igor Dodon, cel care readuce comuniştii pe val în Republica Moldova.
