George Simion, candidatul AUR pentru alegerile prezidenţiale, a făcut „muci” tabăra europenistă a Doljului, „desăvârşit” mobilizată. Să-i fie de bine. N-am habar şi nici nu mă interesează cine mai e liderul AUR la Dolj, după bascularea zgomotoasă a lui Ringo Dămureanu, dar o asemenea performanţă ţine de domeniul viselor de primăvară. AUR Dolj, repet, nu are o primărie câştigată la alegerile locale de anul trecut, George Simion n-a fost văzut în campania electorală, cum n-a fost zărit nici Dan Nicuşor sau Victor Ponta, dar a existat o seducţie irepresibilă prin TikTok, Facebook, că dacă ajunge George Simion preşedinte, gata se pune ordine în ţară, se face săptămâna de 4 zile lucrătoare, mai mult aduce şi nori de ploaie, în câmpia Doljului, când e nevoie, ba şi pe Donald Trump să se convingă cât de suveranişti temporari am devenit, deci să vină investiţiile. În fine, harta aurie a Doljului e tulburătoare, deşi am văzut destule într-o viaţă de jurnalist şi ea spune multe despre gradul de implicare al primarilor, fie ei social-democraţi sau liberali, ca lideri politici, credibilitatea acestora în faţa alegătorilor, forţa de convingere a mesajelor, dacă n-au jucat la două capete, cum se spune. Exceptând Cârcea, Işalniţa, Breasta, Almăj, Coţofenii din Dos, jur-împrejurul Craiovei, adică zona întinsă de centură, e totul auriu: Dioşti, Leu, Drăgoteşti, Robăneşti, Pieleşti, Ţuglui, Gherceşti, Mischii, Şimnicu de Sus, Bucovăţ, Malu Mare, Vârvoru de Jos, Radovan, Calopăr, până la Segarcea şi Lipovu, toate aceste comune s-au drapat în auriu. E o aiureală consternantă, un efect al oportunismului politic. De unde clamam liniştiţi că noi suntem „neam de piatră”, europenişti fără cusur, ne-am trezit că suntem şi suveranişti de sezon şi vom şti să pupăm de acum în colo, ce trebuie pupat. Fiindcă avem destulă experienţă în chestii de suflet: am pupat mult şi pe mulţi de-a lungul îndelungatei noastre istorii. Un detaliu despre care nu se vorbeşte: o dreaptă ultraconservatoare cu accente extremiste, behăială demagogică, este deja eclozată, şi dacă vremea va fi favorabilă se va dezvolta viguros. Calculele pentru turul doi nu-i dau mari nădejdi lui Dan Nicuşor, şi nimeni din electoratul doljean care l-a votat pe Crin Antonescu nu-l va vota pe Nicuşor. Problema gravă, dar chiar gravă, cu adevărat, este alta, atât pentru Claudiu Manda şi în egală măsură Ştefan Stoica, liderii din teritoriu a celor două partide, PNL şi PSD: electoratul lor bine securizat, ani de-a rândul, s-a lăsat sedus de binefacerile suveraniste. Ca în amor: o invitaţie la film, pe vremuri, acum la discotecă, urmată de o invitaţie acasă. Crin Antonescu îl putea bate, în marea finală, pe George Simion, îl putea spulbera într-o dezbatere unu la unu. Rămâneam în rândul lumii. Aşa, de doi bani speranţă. L-am refuzat cu ostentaţie pe Mircea Geoană, l-am refuzat şi pe Crin Antonescu, iar acum nu ştim dacă mergem sau nu la vot.
