Sărbătoarea de Bobotează nu a mai venit cu gerul său proverbial, ci cu o ninsoare ca în poveşti care a pus cununi albe pe creştetele tuturor enoriaşilor. Prinşi în jocul fulgilor uşori şi mari, credincioşii au aşteptat răbdători, în curţile bisericilor, ca preoţii să săvârşească mai întâi slujba din biserică, apoi să sfinţească apele. Au plecat acasă cu hăinuţele puţin cam ude, cu o sticluţă de Aghiasmă în buzunare, dar şi cu un zâmbet care nu a dispărut prea curând şi pe care numai această frumoasă sărbătoare îl dăruieşte fiecăruia dintre noi.
Ninsoarea bogată a pregătit un peisaj special în curtea Catedralei Mitropolitane „Sfântul Dumitru” din Craiova. Copacii din parcul de alături, precum şi pinii care îşi coboară crengile peste aleea ce urcă dealul bisericii, erau, ieri, încărcaţi de zăpadă. Pe esplanada de lângă clopotniţă, preoţii se îngrijiseră să amenajeze altarul pentru sfinţirea apelor, iar o pojghiţă fină de nea se aşternea mai tot timpul pe braţele de argint ale crucii din mijloc. În faţă, aliniate pe două rânduri, butoaiele cu apă. În acest cadru frumos de iarnă, au fost întâmpinaţi credincioşii care s-au aşezat cuminţi, la rând, pe aleea ce duce spre Casa Băniei.
Bucuria copiilor
Ningea cu nişte fulgi mari, scămoşi, care le albiseră deja creştetele ascunse sub căciuli şi fulare, dar oamenii tot aşteptau răbdători să se termine mai întâi slujba din biserică şi mai apoi preoţii să vină în mijlocul lor. Fiecare purta în buzunare câte o sticluţă sau, mai des, câte o plăsuţă încărcată cu recipienţi goi pe care să-i umple. Ca în fiecare an, duceau acasă Aghiasmă pentru ei, pentru neamurile lor, dar şi pentru vecini şi cunoscuţi care nu apucaseră să ia drumul la picioare. Alături, lângă rândul lor, într-un morman de zăpadă strânsă după curăţirea esplanadei, copiii se luaseră la trântă, tăvălindu-se prin omăt.
ÎPS Irineu, în mijlocul credincioşilor
Slujba de sfinţire a Aghiasmei Mari a fost săvârşită, la Catedrala Mitropolitană, de un sobor mare de preoţi, care l-au avut în mijloc pe ÎPS Irineu, Mitropolitul Olteniei. Înainte să facă semnul Sfintei Crucii şi apoi să scufunde chiar crucea mare în apa dinainte pregătită, ÎPS Irineu le-a vorbit credincioşilor despre ce înseamnă sărbătoarea de Bobotează şi de ce este atât de importantă pentru noi. „Ori de câte ori cinstim şi prăznuim Botezul Domnului avem în mintea noastră deschiderea iubirii Tatălui faţă de noi, a Fiului care s-a făcut om pentru noi şi a Sfântului Duh care permanent rămâne în viaţa bisericii noastre şi în sufletele noastre”.
Boboteaza, sub cerul liber
ÎPS Irineu le-a spus enoriaşilor şi de ce această slujbă se săvârşeşte sub cerul liber: pentru a sfinţi întreaga creaţie. „Bineînţeles că momentul acesta al Botezului se derulează într-un cadru natural. Este foarte important să reţinem acest lucru: că nu se desfăşoară nici în casă, nici în templu, ci la Iordan. Ca să cuprindă nu numai oamenii, ci şi creaţia lui Dumnezeu. (…). Duhul Sfânt când parcurge spaţiul acesta, sfinţeşte totul, personalizează pe fiecare în parte, întăreşte toată creaţia. O întăreşte ca să dăinuiască, să nu risipească, să nu migreze dintr-o parte în alta”, a mai spus ÎPS Irineu, Mitropolitul Olteniei.
Botezul din curtea bisericii
Odată cu fulgii de omăt, care nu au contenit să cadă, au venit şi primii stropi de Aghiasmă Mare. Păşind prin zăpadă, Mitropolitul Olteniei a mers mai întâi la oamenii care aşteptau la rând şi le-a binecuvântat aşteptarea lăsând să cadă o ploaie rece de Aghiasmă peste creştetelor lor, albite. Cu hăinuţele ude şi pline de omăt, copilaşii au alergat şi ei pentru a prinde cât mai mulţi stropi curaţi.
„Aghiasma este dătătoare de sănătate, izbăvitoare de vrăjmaşi, de diavoli, de farmece, de toată lucrarea Satanei. Prin Aghiasmă se înlătură toate puterile cele întunecate, nu se strică niciodată fiindcă este sfinţită, şi rămâne întotdeauna în evlavia şi pentru folosul nostru sufletesc”, a aşezat ÎPS Irineu, în mintea şi în sufletele tuturor, semnificaţia minunii pe care o reprezintă Aghiasma Mare.
