Când Teodor Baconschi îl „mângâie” pe Mircea Geoană

În absenţa unui bilanţ concret, consistent şi propriu, ministrul de Externe, Teodor Baconschi îl „mângâie” pe fostul lider al social-democraţilor, Mircea Geoană, altfel un predecesor al său, mult mai vizibil în funcţia menţionată. Ca să nu spunem incomparabil, din toate punctele de vedere. Motivul? Convertirea anunţată a lui Mircea Geoană, pe blogul personal, „la o viziune creştină asupra politicii”, adică „un pas înspre dreapta” în opinia pripită a lui Teodor Baconschi. Ministru de Externe searbăd, modest, fără relief, adică anvergură diplomatică, şi chiar fără vocaţie, Teodor Baconschi s-a dorit luat în seamă la Convenţia Naţională a PDL de anul trecut, când a încercat „o altoire” a democraţiei creştine pe ideologia existentă a partidului din care face parte. Că o inginerie genetico-politică asemănătoare încercase, inoperant, anterior, Valeriu Stoica, nu se mai pune. Şi dacă povestea cu democraţia creştină n-a prea fost luată în seamă de cei prezenţi, Teodor Baconschi şi-a schimbat atunci „recitalul”, promiţând aducerea „de afară” a unui milion de voturi, prin promovarea „votului prin corespondenţă”. „Trebuie să mărturisesc că mă încearcă o anumită simpatie faţă de schimbarea la faţă şi la valori a domnului Geoană. Dacă poate contribui la asanarea discursului acestei stângi vehemente, populiste şi profund inepte de ce nu ne-am bucura?” scrie Teodor Baconschi. Acum, fireşte, nu toate balivernele acestuia, care afirma, în cartea sa „Creştinism şi democraţie” (Ed. Curtea Veche, 2010) că „presa e o fabrică de non-ştiri supralicitate delirant” trebuie luate în seamă. Şi preferabil, de pildă, ar fi dacă l-ar lua în seamă omologii săi, francezul Alain Jupe, olandezul Uri Rosenthal, sau germanul Guido Westerwelle. Ca să ne oprim numai la aceştia. Cât priveşte realizările diplomaţiei româneşti în 2011, aşa cum sunt ele enumerate de ministrul de Externe, ele se opresc la acordul cu SUA privind scutul antirachetă, şi meritul aparţine, în exclusivitate, lui Traian Băsescu, şi Barack Obama. Din câte ştiam, Mircea Geoană avea o părere îndoielnică despre Teodor Baconschi dar, fireşte, părerile se mai schimbă sau se reevaluează. Însă, dacă nu înţelegem ceva şi ne mefiem este ce presupune „o mişcare profesionistă, cu oameni serioşi, competenţi, care au frică de Dumnezeu şi manifestă dorinţa de a face bine României”, cum anunţă fostul lider social-democrat şi preşedinte al Senatului. Esenţială este informaţia, nu dispreţul. Când Teodor Baconschi turuie complimente de circumstanţă, un laudatio facil, pentru a lansa, apoi, acuzaţii, pe care nu le ia nimeni în seamă, la adresa „acestei stângi vehemente, populiste şi profund inepte”, ceva e în neregulă, adică e semnul unui derapaj. De fapt, Teodor Baconschi nu face altceva decât salută hărmălaia ideologică, înmulţirea bizareriilor, poziţionările inadecvate, care îngreunează efortul electoratului de a mai înţelege ceva. Şi, de fapt, până la urmă, nu suntem siguri că Teodor Baconschi se înţelege pe sine.