Universitatea Craiova a fost echipa mică pe teren la Galaţi şi a părut fericită cu punctul obţinut. Şi e normal să fie, fiindcă în afara golului marcat de Baiaram, Ştiinţa nu şi-a mai creat nicio ocazie, în timp ce gazdele au avut trei şanse clare, între care o bară. Dar, în primul rând, Oţelul a fost echipa care a avut jocul sub control şi şi-a adjudecat majoritatea duelurilor. Contra unui adversar organizat, care ştie ce joacă şi se dăruieşte total, lăsând ultima picătură de energie pe teren, craiovenii au dat şi ei tot ce pot. Numai că ei nu pot prea mult din punct de vedere fizic. De această dată au vrut, doar că nu sunt obişnuiţi să lupte, să se sacrifice. Craiova e o echipă care acceptă şi dolofani precum Markovic şi Mora, care acceptă şi jucători care aleargă numai când au chef, aici exemplele fiind la alegere. Craiova e o echipă care acceptă multe compromisuri, deşi se pretinde un model de profesionalism.
Chiar dacă are buget de 3 ori mai mare decât Oţelul, Craiova a rezistat la Galaţi, fiind subordonată din punct de vedere fizic şi tactic. Noroc că Mitriţă nu se afla în teren şi acel corner a fost executat de Houri, fiindcă “Piticul” le bate pe toate în adversarul de la prima bară. Lukic şi Badelj au ţinut mingea în joc, iar Baiaram a marcat al treilea gol cu capul în cinci zile. Decarul Ştiinţei se lipeşte la gol, dar în rest e absent, probabil din această cauză fiind ignorat şi de Daniel Pancu la naţionala U21. Deşi Vlădoiu fusese decent, Gâlcă ni l-a vârât pe acest Iago Lopez, un “papacuş” care a ţinut să arate că se poate presta şi mai rău decât au făcut-o Ivan, Oshima sau Căpăţână. Houri a fost unicul alb-albastru la nivelul aşteptat la Galaţi, în timp ce Mitriţă, răcit, era bine să rămână să se oblojească şi să nu se mai deranjeze să descindă pe gazon, fiindcă are treabă la echipa naţională.
În pauza competiţională, Rotaru trebuie să reflecteze de ce-i plăteşte pe mulţi dintre jucători şi cum s-a pricopsit cu acest staff tehnic, care e supraevaluat şi a aglomerat lotul cu nişte jucători de pluton. În acelaşi timp, Gâlcă trebuie să se gândească de ce echipa nu are nicio idee de joc şi de ce a optat pentru aceste achiziții, majoritatea ratate. Cât despre jucători, ei nu trebuie să se gândească la nimic. Ei trebuie să fie fericiţi că au găsit pe unul care să le ofere toate condiţiile şi îi plăteşte regeşte fără consecințe în caz de eșec sau indolență şi au nişte fani pe care îi şi ceartă şi le adresează scrisori-afront, atunci când aceştia îşi mai permit şi ei, săracii, o răbufnire pentru chinul pe care-l suportă de câţiva ani. Fiindcă fotbal nu se poate numi ceea ce etalează purtătorii de tricouri alb-albastre de câţiva ani încoace. Că rezultate au mai fost, însă fotbal, ioc.
Iar cei 2 mii de fani care au stat la tribuna a doua la meciul cu Slobozia trebuie să facă bine să meargă “door to door”, să cheme lumea la meciuri şi să se asigure că se umple stadionul la jocul cu Botoşani, altfel au încurcat-o, o să-i certe Bancu şi Mitriţă după ce vin de la naţională de nu-şi mai permit să ridice glasul în tribună la meciurile următoare!
Costel Gâlcă: “Echipa mea nu s-a ridicat la aşteptările pe care le aveam, deşi ştiam cum joacă adversarul. Puteam să-i prindem, dar n-am făcut-o. Dacă era să fie o câştigătoare, Oţelul merita să fie”.
Oţelul Galaţi – Universitatea Craiova 1-1 Au marcat: Juric 4 – Baiaram 14.
Oţelul: I. Popescu – D. Maftei (Adăscăliţei 90), Zivulic, N. Stefanovic, Miguel Silva – Cisotti, Joao Lameira, Samuel Teles – Maciel (R. Tănasă 73), Juric, Al. Pop. Antrenor: Dorinel Munteanu.
Universitatea Craiova: L. Popescu 5 – Vlădoiu 5 (Iago Lopes 61) 2, Maldonado 5, Badelj 5, Bancu 5 – Oshima 3 (Screciu 85), Căpăţână 3 (Carlos Mora 61) 3 – Baiaram 5 (Bana 74) 3, Houri 6, A. Ivan 2 (Al. Mitriţă 62) 3 – Lukic 5. Antrenor: Constantin Gâlcă.
Arbitru: Istvan Kovacs 6.
