Ce a spus DSP-ul?

Direcţia de Sănătate Publică (DSP) Dolj a prezentat deunăzi o situaţie a pregătirii unităţilor de învăţământ, după începerea anului şcolar. Din cele 728 de unităţi de învăţământ şcolar şi preşcolar, 11 din mediul urban şi 209 din mediul rural nu au primit autorizaţie sanitară de funcţionare. Peste 380 de elevi au revenit din vacanţă cu râie şi păduchi, iar alte câteva sute au contactat boli contagioase. Nu mai continuăm cu enumerarea datelor unui tablou siderant despre instalaţiile sanitare total necorespunzătoare, absenţa sursei de apă potabilă, lipsa mijloacelor de transport pentru elevii din mediul rural domiciliaţi în satele adiacente centrului de comună, neaprovizionarea corespunzătoare cu combustibil pentru iarnă. Sunt probleme vechi, s-ar putea spune, şi reluarea lor la fiecare început de an s-a banalizat. Şi, din păcate, aşa este. Ne-am obişnuit cu răul. Cu excepţia inaugurării anului şcolar, când nu lipsesc micile festivităţi de rutină, atenţia autorităţilor locale, dar şi a conducerii ISJ Dolj, se abate spre alte ţinte. Unele lucrative. Ce afirmă raportul inspectorilor DSP Dolj este însă nu alarmant, cât descumpănitor. Actuala conducere a ISJ Dolj, cu inspectorul său general Georgică Bercea, luat de la prăbuşitul Grup Şcolar Agricol Malu Mare, a fost înscăunată din luna iunie a.c. A avut la dispoziţie o vară întreagă să treacă în revistă fiecare unitate şcolară din localităţile Doljului, să întocmească planul de măsuri cu reprezentanţii administraţiei locale, „să încerce ceva”, „să se mişte ceva”, pentru a nu se prăbuşi cumva, doamne fereşte, prin latrine pitulate prin unghere de curţi copii de clase primare. Un avânt pedagogic de această factură nu numai că nu era interzis, era chiar benefic. O lungă vară fierbinte, inspectorul general şcolar Georgică Bercea a trudit la politica de cadre, schimbând nişte conduceri de unităţi şcolare şi preşcolare, cu rost şi fără rost. Dar cu nervozităţi. Asta a fost grija sa de căpătâi. După ce şi-a mai pus, prin multe locuri, prin inabilitate, şi primarii „în cap”. Fireşte, nu mai mică este vinovăţia incalificabilă a unor autorităţi locale din mediul rural, regăsite în raportul DSP Dolj, care n-au mişcat „un deget” pentru pregătirea adecvată a spaţiilor de învăţământ. O găleată de var, cum se spune, şi nişte meşteri din comună, să mai cârpească un acoperiş, erau la îndemâna oricărui om cu suflet. Oricâtă autonomie locală prevede legea administraţiei publice în vigoare, o asemenea stare de fapt, ilustrată de raportul DSP Dolj, nu poate fi trecută cu vederea de reprezentantul Guvernului în teritoriu, Elena Costea, care, la rândul său, anunţa propriile verificări, prin aparatul de control al Prefecturii, de care nu ştim ce s-a ales. Cum aparatul de control al Prefecturii înseamnă… Horia Dulvac, planul a fost mic şi s-a depăşit un pic. Raportul DSP Dolj, citit cu atenţie, spune totul despre „reforma” în educaţie. Mai mult de atât, nici nu era necesar.