A cincea forţă politică, în urma alegerilor legislative din 30 iunie şi 7 iulie, „dreapta” (Partidul Republican) a dat prim-ministrul, în persoana lui Michel Barnier, deşi contează pe doar 47 de mandate, în Adunarea Naţională. Stânga urlă la stele şi invocă un jaf democratic, în timp ce republicanii (LR) recită fraza lui Iisus din Evenghelia după Sf. Matei: „Cei din urmă vor fi primii!(…)”. La 73 de ani, fostul comisar european şi de 4 ori ministru, pe mandatele preşedinţilor Jacques Chirac şi apoi Nicolas Sarkozy, trebuie acum să formeze un guvern „de unitate în slujba ţării şi a francezilor”, potrivit unui comunicat de presă dat de Elysee. Dar într-o Adunare Naţională, împărţită în 3 blocuri distincte, Michel Barnier rămâne expus cenzurii, dacă nu reuşeşte să convingă, pentru susţinerea sa, pe cei 143 de deputaţi de la Mitingul Naţional, condus de Jordan Bardella şi Marine Le Pen, ambii consideraţi „paria” în spaţiul public. Poate Michel Barnier, fost negociator iscusit pentru Brexit să scoată „căruţa politică împotmolită” din actuala criză? Dacă stânga (Noul Front Popular) a venit pe primul loc în turul doi al alegerilor anticipate, pe Emmanuel Macron acest detaliu nu l-a sedus şi a mimat, la începutul săptămânii, doar consultări, de imagine, inclusiv cu Francois Hollande şi fostul premier al acestuia Bernard Cazeneuve, după ce o respinsese pe Lucie Castets, funcţionar public din administraţia birocratică, un alt candidat al stângii, care de altfel şi-a şi exprimat furia după numirea lui Michel Barnier: „milioane de alegători s-au mobilizat în special pentru blocarea Mitingului Naţional şi acum avem un prim-ministru… dependent de Mitingul Naţional”. În înţelepciunea sa, pe vremea când era preşedinte, Francois Hollande îl adusese pe Emmanuel Macron ca ministru, dar asta nu se mai pune. Preşedintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, l-a felicitat imediat pe Michel Barnier, pentru numirea sa, afirmând că fostul negociator pentru Brexit are interesele Europei şi ale Franţei în suflet, aşa cum demonstrează îndelungata sa experianţă. Numai că „Le Point” aminteşte că „amintirile nu sunt prea plăcute”. Fostul negociator pentru Brexit, în două mandate, comisar european, a fost „o icoană”, până a propus un moratoriu asupra imigraţiei (3-5 ani), cuplat cu un referendum privind o lege constituţională care suspenda legea europeană în această privinţă. Să mergem mai departe. Olivier Faure, primul secretar al Partidului Socialist (PS) a dat asigurări că niciun membru al partidului său nu se va lăsa cooptat în viitorul guvern al lui Michel Barnier. Şi dacă socialiştii, preponderenţi în Noul Front Popular şi „nesupuşii” lui Jean Luc Melencon (LFI) se declară frondişti, atunci partidul Marinei Le Pen, Raliul Naţional, considerat extremist şi marginalizat, cu totul fără precedent, devine pentru prima dată în istoria sa… „umbrela” viitorului lui Michel Barnier. Adică partidul este capabilă să-l doboare, în orice moment, prin aportul celor 142 de mandate ale sale şi aliaţilor, la prima moţiune de cenzură iminentă. Vodevilul este trist. Negociator experimentat, Michel Barnier a exclamat: „nu sunt febril”. Şi a formulat propoziţia schiţând un zâmbet. A acces la funcţia de prim-ministru la vârsta de 73 de ani, dotat cu calmul trupelor vechi şi experienţa acumulată în cele mai complexe situaţii. Profilul său european, interesul susţinut pentru temele ecologice, l-ar putea ajuta. Deşi situaţia în care se află nu este una deloc de invidiat. Provenind de la un partid care a făcut 6% în ultimele alegeri legislative, se află pe nisipuri mişcătoare.
