Deși nefinalizată, operațiunea de deplină igienizare și scoatere „la lumină” a tuturor ungherelor acestui sanctuar verde, denumit Grădina Botanică, se vede cu ochiul liber că proiectul având ca obiect redobândirea statului inițial este în curs de materializare. Cu destule șanse de reușită. Primăria Craiova, prin hotărârea luată, redă craiovenilor o insulă de verdeață – altădată bază științifică de cercetare pentru facultățile de profil – amplasată în apropierea kilometrului zero. Alei curățite de vegetație luxuriantă, reasfaltate, podețe noi peste cursul de apă ce traversează întreaga amenajare, bănci funcționale, instalație de iluminat refăcută integral, mai exact tot ceea ce ține de mobilierul existent până nu demult, conferă o înfățișare agreabilă, de-a dreptul remontantă, acestui parc verde. Că se va numi în continuare „Grădina Botanică” este posibil, numai că pentru justificarea unui asemenea statut va trebui să îndeplinească un cumul de condiții exprese. Nu despre așa ceva se poate discuta în actuala fază a lucrurilor. Lectorul univ. dr. Ion Stan, directorul Grădinii Botanice, rămâne însă încrezător și mulțumit de cum „merg lucrurile”, fiindcă se poate vorbi de „ritmuri susținute” în finalizarea reasfaltării celor 6.000 mp de alei și lucrările de igienizare vegetală pe toată întinderea de 17.000 ha. Evident, universitarul Ion Stan nu ocultează colaborarea cu Primăria Craiova, deși mai degrabă s-ar putea vorbi de o reciprocă. Vizitată de vârstnici, care respiră aer curat și răcoros pe băncile recent instalate, dar și de mămici cu prunci purtați în cărucioare, Grădina Botanică se adaugă într-un fel zonelor dendrologice amenajate în marele municipiu Craiova. Cum inclusiv fântâna lui Hagi Stan Jianu este prinsă într-un plan de reabilitare, urmând a deveni monument istoric, debitul ei fiind „prijonit” de salba de lacuri, deocamdată nedecolmatate, o singură prematură concluzie: Grădina Botanică pare salvată.
Parc sau Grădină Botanică?
Când actuala Grădină Botanică a fost înființată, în 1952, sub îndrumarea științifică a prof. univ. dr. Alexandru Buia, pe lângă criteriile de bază avute în vedere, a fost redimensionată prin proiectul I.S.C.A.S. la configurația ulterioară. Suprafața insuficientă scopului propus a obligat proiectantul să o folosească cu cât mai multă grijă, de-a dreptul parcimonios, oferind subdiviziunilor numite sectoare minimum necesar unei bune funcționări. Pentru nota de originalitate, pe lângă sectoarelor de „Sistematica plantelor”, „Plante cultivate (colecție de plante aromate și medicinale)”, „Provincii floristice ale României”, „Rozariu”, „Ornamental”, a existat și cel de „Flora Olteniei”, o succesiune la scară redusă a zonelor și etajelor de vegetație de la nivelul Luncii Dunării până la vârful Munților Parâng. Ori tocmai acest sector individualiza originalitatea Grădinii Botanice craiovene, prin raportare la celelalte, existente la Cluj-Napoca, Iași sau București. Expunerea în evantai satisfăcând principiul filogeografic al aranjării plantelor, cât și cel decorativ-peisagistic, se circumscria exigențelor cerute de statutul de Grădină Botanică. În absența acestora, „spațiul verde cu profil specializat”, care era Grădina Botanică, devine un parc public, o replică la cele existente în alte zone ale orașului.
Stejarul de peste 200 de ani
Sigur că discuția despre redobândirea statului de autentică Grădină Botanică este prematură, fiindcă nimeni nu exclude să se reconfigureze ceea ce a fost. Nucleul de Grădină Botanică încă există: colecția de taxoni, colecția de hortensii (flori care își schimbă culoarea în funcție de PH-ul solului), exemplarele silvice de foioase și conifere, un stejar maiestuos cu vârsta de peste 200 de ani, apt de a fi declarat „monument silvic”, apoi serele (circa 1.000 mp), ce adăpostesc specii exotice cu valoare științifică și decorativă, și nu în ultimul rând colecția herbarului, un bun de patrimoniu. Dacă la această descriere succintă, cu lacunele ei firești, s-ar putea adăuga o întrebare logică, este doar cum s-a ajuns aici. Dar am mai pus-o. Inutil.
Nuferi și lișițe
Decolmatarea celor trei lacuri, care însumează în opinia universitarului Ion Stan circa 3,5 ha luciu de apă, momentan invadate de papură, trestie, nuferi sălbatici, va fi operațiunea cea mai dificilă. Neîndoielnic se va face. Ca o paranteză, ea va marca și alungarea familiilor de lișițe, momentan anturate de cârduri de boboci, care nu se știe dacă vor mai reveni, în absența abundenței vegetației acvatice, ce permite zone de refugiu. Nu se știe dacă familiile de fazani, sălășluite, își vor continua habitatul. În schimb, veverițele prietenoase cu vizitatorii, neagresate, probabil vor continua să populeze sanctuarul verde numit Grădina Botanică. A cărei împrejmuire, frecvent penetrată pe toate laturile ei, va fi ranforsată cu costuri de luate în seamă. Cum Parcul Tineretului, cunoscut sub denumirea de Lunca Jiului, a devenit unul seducător, în pofida folclorului de acum cunoscut, Grădina Botanică, scoasă, cum spuneam, din sălbăticie, își poate reatinge scopul pentru care a fost creată.
