Deplin controversat, implicat într-o poveste despre care nu vrea să-şi mai aducă aminte, promovat la un moment dat director al ANIF, funcţie din care a trebuit să demisioneze după numai câteva zile, Iancu Costel este un important arendaş la Valea Stanciului, unde administrează 2.000 de hectare, pe deasupra deţinând şi funcţia de preşedinte al Asociaţiei Producătorilor Agricoli din Dolj, funcţie ce îi oferă posibilitatea unei vizibilităţi publice, prin contactele pe care le are cu omologi din alte judeţe, dar şi cu reprezentanţi ai organizaţiilor de profil din cadrul Uniunii Europene. Între liziera legii şi liziera lanului de grâu, Iancu Costel se consideră mai aproape de această din urmă ipostază.
2.000 de hectare cultivate cu grâu, porumb, rapiţă şi floarea-soarelui.
Cel puţin teoretic, la Valea Stanciului, arendaşul Costel Iancu, dă ora exactă. De el depind câteva sute de familii, care i-au dat pământul în administrare. Un pământ fertil, care cultivat prin respectare normelor tehnologice, produce îndestulător. Iancu Costel vorbeşte de o moşie de circa 2.000 de hectare, cultivate cu cu grâu, porumb, rapiţă şi floarea-soarelui. Când nu plouă, apelează la sitemul de irigaţii, reabilitat în bună parte, adică în funcţiune. În fine, Iancu Costel nu uită să-şi evoce propriile merite, în organizarea unei vizite a fostului premier, Călin Popescu Tăriceanu, în Dolj, ocazie cu care s-a obţinut sprijinul necesar în repornirea unei staţii de pompare de la Dăbuleni. „În anul ăla (n.r. 2007), fermierii au primit 700 de lei/ha pentru irigaţii, 700 pentru culturile calamitate şi 800 de lei/ha pentru înfiinţarea de noi culturi, pentru că suprafeţele afectate nu au mai dat recolta necesară pentru a asigura necesarul de seminţe. Şi s-au văzut rezultatele. Dacă până atunci obţineam o producţie de circa 10.000 de tone de porumb boabe, în anul respectiv am scos 12.000. Păcat că minunea nu a durat decât doi ani, pentru că în 2009 subvenţia la irigaţii a fost eliminată”, îşi aminteşte acesta. Cât se pricepe şi cât nu se pricepe Iancu Costel este greu de spus, însă afacerea lui este una rentabilă.
Centrotrans Padea: un sediu de firmă despre care s-a vorbit
Paradoxal, despre Centrotrans Padea s-a vorbit, pentru prima dată, imediat după alegerile locale din 2008, când primarul comunei Drănic, Andrei Marian Dănuţ, susţinea că acolo îşi are domiciliul. A fost o adevărată poveste, acum dată uitării. Admitem că sediul de la Padea, sat al comunei Drănic, al Centrotrans este unul deplin funcţional, în chestiuni agrare.
Ce spune Costel Iancu despre afacerea cu produse agricole?
„Nu exportăm producţia, pentru că noi, fermierii români, nu suntem uniţi şi nu avem încă forţele necesare pentru a ieşi pe piaţa internaţională. Produsele noastre sunt preluate de câteva companii multinaţionale, care au foarte mulţi bani şi au cumpărat majoritatea spaţiilor de depozitare. Nu beneficiem de infrastructura de care am avea nevoie pentru a exporta, nu deţinem mijloacele ne transport necesare, prin intermediul cărora să ducem marfa către depozitele autorizate, nu ne permitem să plătim furnizorii. Într-un cuvânt nu dispunem de finanţarea necesară”. Totuşi, producţia agricolă are căutare şi când facem această afirmaţie, ne referim la solicitările existente pentru grâu, porumb, rapiţă şi floarea-soarelui, preţurile la bursă dovedind acest lucru.
Asociaţia Producătorilor Agricoli din Dolj, recunoscută de unii, refuzată de alţii.
Asociaţia Producătorilor Agricoli din Dolj a fost constituită în anul 2006, ca o necesitate a fermierilor, pentru a se proteja de diverşi furnizori de inputuri, pentru a transmite în timp util informaţiile legate de accesarea fondurilor europene, de achiziţionarea de seminţe de calitate şi utilaje agricole. A fost concepută ca o pârghie în promovarea tehnologiilor avansate şi în apărarea intereselor producătorilor agricoli. Din varii motive, unii fermieri au recunoscut Asociaţia Producătorilor Agricoli, condusă de Costel Inacu, alţii au refuzat, nerecunoscându-i legitimitatea. Un consens era şi dificil de realizat. Când camerele agricole, în temeiul noii legi, despre care am mai vorbit, vor deveni funcţionale, multe se vor schimba. Aşa se speră.
„Înfiinţarea camerelor agricole este un lucru pozitiv, deşi s-a încercat politizarea acestora. Însă ele ar trebui foarte bine structurate încă de la început, astfel încât să funcţioneze într-adevăr. În Dolj, s-a pus problema constituirii a 23 de camere. Însă aici intervine problema finanţării, pentru că, după cum se ştie, bani vor primi numai timp de doi ani. După această perioadă, se va trece la autofinanţare. În condiţiile în care la nivelul unei singure structuri sunt aproximativ nouă angajaţi şi aceştia trebuie plătiţi, nu ştiu cum se vor descurca. La o cameră vor fi arondate cel mult 4-5 comune, iar banii absorbiţi de acestea vor fi din ce în ce mai puţini, întrucât agricultorii nu se vor mai îndrepta la un moment dat către ele, pentru a cere consiliere. Din acest motiv cred că existenţa camerelor ar trebui limitată, ştiu eu, pe o perioadă de 10 ani. Vă dau exemplu cazul meu. Deja am ajuns la un nivel de experienţă, mi-am angajat un specialist pentru consiliere, un inginer şi nu mai am nevoie să apelez la Camera Agricolă judeţeană. Acesta cred că va fi şi cursul celorlalţi agricultori din judeţ. Repet, cred în necesitatea unei astfel de structuri, însă una foarte bine pusă la punct, care să dea randament şi să vină realmente în sprijinul fermierilor. Poate că ar fi mai bine ca ele să fie înfiinţate unde sunt şi centre locale APIA, care funcţionează foarte bine. Deocamdată, însă, procesul este stagnat”, spune Costel Iancu.
Andreas Friedman, de la Întorsura, o soluţie!
Cât despre o posibilă candidatură pentru cârma camerei agricole judeţene, Costel Iancu spune că el nu este cel mai potrivit: „Nu sunt interesat de preşedinţia Camerei Agricole Dolj, întrucât, în judeţ, avem un fermier, domnul Andreas Friedman, de la Întorsura, care deţine o exploatare agricolă extraordinară. În Germania a fost chiar preşedinte de cameră agricolă, în zona din care dumnealui este şi consider că experienţa deosebită, ţinuta şi, mai ales, relaţiile cu restul fermierilor doljeni, îl îndreptăţesc să fie preşedinte. Este un fermier serios, bine pregătit, care are în spate o vastă experienţă, aşadar îl consider omul potrivit pentu a ocupa o astfel de funcţie”.
Fonduri pe programul SAPARD
Costel Iancu s-a numărat printre primii fermieri din ţară care au accesat fonduri pe Programul SAPARD. A aplicat proiecte pentru două măsuri, una pentru modernizarea exploataţiei agricole, prin achiziţia de maşini şi utilaje agricole noi de mare capacitate şi un altul pentru silozuri. Aşa a ajuns primul fermieri doljean care a construit un siloz de depozitare, din bani europeni, cu o capacitate de 6.000 de tone (50% au fost finanţare europeană şi restul de 50% investiţie proprie).
În toamna anului trecut, a primit vizita unei delegaţii de la Bruxelles, formată din reprezentanţi ai producătorilor agricoli din toate ţările comunităţii europene, membri ai organizaţiei COPA-COGECA. În primul rând, oaspeţii au rămas impresionaţi de potenţialul agricol al zonei, de suprafeţele întinse, plane, pe care le deţinem şi care sunt pretabile agriculturii.
„Subvenţionarea apei de irigaţii ar rezolva multe dintre poblemele agricultorilor”
„Agricultura ar trebui să fie pe primul loc în judeţ şi în ţară. Consider că este motorul economiei naţionale, iar în condiţiile în care piaţa internaţională a ridicat preţurile produselor agricole, ea este acum o afacere profitabilă. De aceea ar trebui să fie mult mai mult sprijinită de stat. Sectorul agricol este cheia de rezolvare a unui lanţ de probleme cu care ne confruntăm în prezent: migraţia tinerilor către ţări care au zone industrializate – dacă şi la noi s-ar pune pe roate producţia, cu siguranţă şi-ar găsi un loc de muncă şi în mediul rural – aşadar, tinerii fermieri s-ar întoarcea acasă, pentru că ar avea un loc de muncă asigurat; s-ar rezolva problema deşertificării – acută la noi în Dolj, am avea producţii concurente pentru importuri, am avea sisteme de irigaţii şi, nu în ultimul rând, statul ar avea mult mai mult de câştigat din taxele şi impozitele rezultate. Subvenţionarea în totalitate a apei de irigaţii, a întregii agriculturi, ar rezolva multe dintre problemele fermierilor. Pentru că, în cele din urmă, agricultura este o afacere, însă una ceva mai riscantă decât restul, unde te mai poţi baza pe diverse prognoze. În agricultură, dacă vremea nu ţine cu tine, nu mai ai ce face şi aici intervenţia statului este esenţială. M-aş bucura dacă guvernanţii ne-ar asculta doleaneţele, cererile noastre, pentru că nu cerem milă, nu întindem mâna, ci doar pretindem un ajutor care s-ar întoarce înzecit către bugetul statului”, explică acesta.
