Fără reexaminare, „examen” picat!

Ministrul de Externe al României, şefa diplomaţiei de la Bucureşti, doamna Oana Ţoiu, are paradoxal… o calitate: vorbeşte bine limba engleză. Sau mai bine decât alţi predecesori. Atât, în rest e un dezastru şi nimic nu o recomandă pentru demnitatea deţinută, fiindcă suferă vizibil de inadecvare retorică şi inconsistenţă. Şi, dacă nu întotdeauna, dar în multe momente ale istoriei noastre, chiar după 1990, diplomaţia de la Bucureşti a fost reprezentată adecvat de personalităţi cu distincţie, apte să înţeleagă diplomaţia subţire şi politica fină, prin numirea doamnei Oana Ţoiu, de la USR, s-a dat… cu oiştea în gard. Fiindcă doamna respectivă, cu locvacitatea ei veselă n-a înţeles ce înseamnă profesionalismul în materie de diplomaţie, ce înseamnă empatia umană, ce înseamnă omenia. Nevoia de a fi bun, generos, de a-i contamina pe alţii, de bucuria vieţii ş.a.m.d.. Faptul că fiica minoră a fostului premier Victor Ponta, în prezent deputat (dacă mai este), nu ar fi fost lăsată să urce în autocarul care transporta un grup de copii români din Dubai către Oman, de unde urmau să se îmbarce într-un avion către România este devastator în plan moral. Avionul în care ar fi trebuit să se îmbarce şi fiica lui Victor Ponta avea un zbor cu indicativul „Repatriere minori fără însoţitori”. Deşi nu pot să cred, se spune că Oana Ţoiu i-ar fi ameninţat pe angajaţii consulatului din Dubai că îi demite dacă fiica lui Ponta va urca în autocar. Aşadar, fiica lui Victor Ponta a fost exclusă la ordinul primit de la ministrul de Externe, de a reveni acasă. Să ne înţelegem, aici nu discutăm veleităţile politice ale Oanei Ţoiu şi ale lui Victor Ponta, care se pot stigmatiza reciproc, atât cât îşi doresc. Altceva punem în discuţie: faptul că unei minore i-a fost interzis de consulatul din Dubai să urce în autocarul care să o ducă în Oman, la interveniţia ministrului de Externe, Oana Ţoiu (şi mai erau locuri libere în autocar) ne arată unde ne-a adus nenorocita asta de adversitate politică, ce prag de mizerie morală am putut atinge. Fiica lui Victor Ponta era, între altele, copilul acestei ţări, fără nici o vină de ceea ce a făcut sau n-a făcut tatăl său în politică. Dacă există un „decont” încă nefinalizat între Ponta şi Ţoiu, poate avea o legătură cu ceea ce s-a întâmplat. Şi încă ceva. Sunt ani buni de când România nu mai face decât o politică externă a minimei rezistenţe. Practic, la Bucureşti nu mai vine nimeni, viaţa diplomatică –destul de fadă- e practic suspendată. Exceptând Chişinăul şi Kievul, alte capitale europene nu sunt la îndemâna doamnei Oana Ţoiu. De la Bucureşti nu pleacă nicăieri, nici oameni, nici idei. La intervale de timp lideri politici se mai urcă în câte un avion şi se deplasează la câte o reuniune, unde potrivit protocolului trebuie să participe. O politică externă făcută cu fruntea sus rămâne un deziderat. Să revenim. Incidentul de care pomeneam deschide discuţia către o temă conexă majoră: haosul –multilateral dezvoltat- al repatrierilor, zborurile anulate, modul defectuos în care a fost gestionată criza cetăţenilor blocaţi în Emirate. La toate acestea se adaugă atmosfera morală şi profesională deprimantă, în care onestitatea, comportamentul civilizat, bunul simţ se fac resimţite. Avem de ce să ne temem.