Preşedintele francez, Emmanuel Macron, s-a aflat la Varşovia, pentru două zile, cu intenţia aproape mărturisită de a extrage Polonia din grupul de la Vişegrad şi de a o apropia şi chiar integra într-o trilaterală cu Germania, opinând că aceste trei ţări „poartă responsabilitatea pentru viitorul Europei” şi ar trebui să conştientizeze acest rol, după plecarea Marii Britanii. Agenda discuţiilor cu preşedintele polonez, Andrzej Duda, a avut multe subiecte delicate, precum chestiunea migraţiei, despre care Polonia nu vrea să audă, problema statului de drept –globaliştii nu suportă ideea că Polonia nu îmbrăţişează linia liberală stângistă- şi tema combustibililor fosili. Relaţiile asimetrice cu Rusia au fost de asemenea acroşate, încât, Emmanuel Macron a spus răspicat că ţara sa nu este pro Rusia, nici împotriva Rusiei, ci este pro europeană. A fost evident faptul că preşedintele francez s-a pregătit asiduu, în prealabil vizitei din Polonia repetând că „Franţa iubeşte Polonia”, aducând în discuţie relaţia lui Napoleon cu Varşovia, faptul că Clemenceau a fost „Doctor Honoris Causa” al Universităţii Jagellon din Cracovia, pe pereţii aulei acesteia aflându-se tablouri ilustre între care Nicolas Copernic şi Jean Paul al II-lea. Mii de francezi au purtat la haină Sigla solidarităţii, în timpul afirmării acestui sindicat. În faţa studenţilor de la Universitatea din Cracovia, Emmanuel Macron a pledat ca un vizionar al UE, momentan în plină anxietate. Curtoazia a fost desăvârţită şi predispoziţia pentru lecţii de morală politică accentuată. Polonia are o situaţie economică excelentă, cu 4,2% creştere economică, şi o formaţiune politici PIS (Dreptate şi Justiţie) aflată la putere, care a luat un scor (43%) excelent la alegerile europarlamentare, la care LREM nici nu poate visa. Ce vrea de fapt Emmanuel Macron? Ca Polonia, după ce a cunoscut dictatul Moscovei, să-şi abandoneze legimitatea de a fi o naţiune suverană şi a deveni o ţară vasală, subordonată deplin birocraţiei de la Bruxelles. Cum nu-şi disimulează niciodată simpatiile, polonezii ştiu că i-a cultivat pe liderii opoziţiei liberale din Polonia, inclusiv pe Donald Tusk, ex-preşedintele Comisiei Europene. Social-democratul Franz Timmermans, pe când era vicepreşedinte al Comisiei Europene a declanşat articolul 7 al Tratatului UE, intrând într-o polemică aprinsă cu liderii de la Varşovia. Care au coloană vertebrală şi mai ales demnitate, specifică identităţii poloneze. În Polonia, în apropierea campaniei electorale, preşedintele Andrjez Duda, candidat la un al doilea mandat, a apărat controversata reformă în justiţie. Şi la Zwolen, la 100 km de Varşovia a spus la 17 ianuarie a.c., în aplauzele asistenţei, că „noi polonezii avem dreptul de a decide pentru noi înşine drepturile noastre, este raţiunea pentru care noi luptăm pentru democraţie. Şi nu vom admite să ni se dicteze în limbi străine ce regim trebuie să avem în Polonia şi cum trebuie să conducă afacerile poloneze. Da, da, aici este Uniunea Europeană şi noi suntem foarte conştienţi, dar înainte de asta, aici este Polonia”. Andrzej Duda (47 ani) este creditat în sondaje cu 45% din intenţiile de vot în primul tur, la 20 de procente distanţă de deputatul liberal conservator Malgorzata Kidawa-Blonska.
