La 6 februarie 1918, Parlamentul britanic a adoptat o lege privind reprezentativitatea populară, recunoscând dreptul de vot al femeilor în vârstă de peste 30 de ani. Opt milioane de femei în această situaţie au fost înscrise în registrele electorale. A fost un prim succes pentru că a mai trebuit aşteptat 10 ani pentru ca femeile să obţine drept de tot la 21 de ani, ca şi bărbaţii. A fost de fapt expresia recunoaşterii rolului jucat de femei în timpul Primului Război Mondial. Regatul Unit n-a fost prima ţară care a recunoscut egalitatea civică între sexe. Pionier în materie a fost Noua Zeelandă în 1893, urmată de Australia- 1902, Finlanda – 1906, Norvegia- 1913. După această dată, un număr mare de ţări au procedat identic: URSS-1917, Germania -1918, SUA-1920, Brazilia şi Thailanda -1934, Franţa-1944. Elveţia abia în 1971 a validat acest drept electoral, care rămâne limit în ţările din Golf. În România, dreptul la vot pentru femei a fost câştigat abia prin Constituţia din 1938.
