Asociaţia Română a Profesorilor de Franceză – Filiala Craiova, în colaborare cu Inspectoratul Şcolar Judeţean Dolj şi Biblioteca Franceză „Omnia” au organizat, ieri, un moment comemorativ Michel de Ghelderode, de la a cărui dispariţie se împlinesc 50 de ani. Cu această ocazie s-a deschis o mini-expoziţie de cărţi, ilustrând opera celebrului scriitor belgian, s-a discutat despre ecourile ei în actualitate, s-au citit fragmente memorabile, în franceză, dar şi în traducere.
Activitatea – la care au participat profesori de Franceză, elevi, cititori obişnuiţi ai bibliotecii – se plasează, după cum a declarat prof. dr. Maria Tronea, preşedinte onorific al Filialei Craiova a Asociaţiei Române a Profesorilor de Franceză, «în siajul mesei rotunde „Ghelderode, toujours actuel”, organizată de Delegaţia Valonia – Bruxelles la Bucureşti, în data de 24 noiembrie, în cadrul Târgului Internaţional de Carte „Gaudeamus”».
Michel de Ghelderode, pe numele său real Adhémar Martens, scriitor belgian de expresie franceză, un mare povestitor, cronicar, dar mai ales un mare dramaturg al literaturii universale, s-a născut în data de 3 aprilie 1898, la Ixelles, şi a murit la 1 aprilie 1962, la Schaerbeek.
Tema fundamentală a operei sale este moartea, aşa cum o arată piesa într-un act cu care a debutat, în 1918, în dramaturgie, „La Mort regarde par la fenêtre” („Mortea priveşte la fereastră”). Prima sa piesă importantă este „La Mort du docteur Faust”, publicată în 1926, piesă care ilustrează modernitatea teatrală, influenţa avangardistă a timpului.
Cotitura decisivă în teatrul ghelderodian este marcată de întâlnirea autorului cu Teatrul popular flamand (Vlaamse Volkstoneel), care îi comandă, între 1926-1932, o serie de piese (scrise în franceză şi jucate în flamandă), ce pun în scenă o Flandră mistică, grotescă şi morbidă, carnavalescă şi picturală, aşa cum apare în „Escurial” (1927), „Barabbas” (1928), „Sire Halewyn” (1934), „La Ballade du Grand Macabre” (1934). Cruzimea viziunii se accentuează în „Hop Signor!” (1936), „L‘Ecole des bouffons” (1942), „Marie la Misérable” (1952).
Cunoscând notorietatea pe scenele pariziene imediat după război, în anii de „ghelderodită acută”, scriitorul va exercita o influenţă puternică asupra dramaturgiei universale prin tematica ce vizează marile mituri ale umanităţii, dar şi prin picturalitatea imaginarului său.
