Universitatea Craiova s-a prezentat la derby-ul local de parcă ea ar fi fost echipa a doua a Băniei. Nu ambiţia i-a lipsit neapărat, ci ştaiful de stăpână a oraşului, a Olteniei, pe care i-l conferă numele. O adunătură de anonimi, cu pretenţii de fotbalişti, n-a fost capabilă să învingă echipa lui Mititelu, căreia i-au umplut poarta majoritatea adversarilor. Ba chiar, după desfăşurarea jocului, “mititeii” meritau mai mult, deşi au jucat fără cel mai bun jucător al lor. În schimb, vedeta Ştiinţei, Mitriţă, s-a complăcut în acelaşi stil dezordonat, nociv, afişat în ultimele partide, echipa având o exprimare mai decentă atunci când “Piticul” nu e pe teren. Cât despre Papură, chiar dacă a fost ultimul său meci, rămâne inexplicabilă lipsa de reacţie, şi în cadrul echipei, şi în faţa media. Dacă în meciul cu Petrolul a afişat o linie mediană fomată exclusiv din jucători de creaţie, lipsindu-i oamenii care “să care pianul”, acum a utilizat la mijloc numai jucători defensivi, după ce astfel i-a ieşit pasenţa la Oradea, dar cu rezervele lui Rednic. Cum să rămâi cu două schimbări neefectuate, când echipa a fost subjugată pe tot parcursul jocului? Cum să fie portarul Popescu MVP-ul meciului, când tu ai totul de partea ta, inclusiv superioritate numerică pe final? S-au dus vremurile în care, cu Reghe pe bancă, Universitatea se impunea fără probleme în faţa echipei lui Mititelu, fără ca aceasta să aibă vreun şut la poartă. A fost al doilea meci la rând în care “mititeii” au făcut legea, chiar dacă de această dată nu au câştigat, în ambele cazuri, cu Universitatea în rol de gazdă.
Craiova nu are nevoie de un circ ieftin făcut de nişte puști imberbi la microfon, înainte de meci, ci de un spectacol agreabil pe teren. Ultimele mii de oameni care mai dau credit “proiectului” sunt deja cu răbdarea la limită şi dau semne că vor dispărea. Nu neapărat valoarea lipseşte echipei, ci contextul în care să fie exprimată. La Universitatea nu se obţine maximum, abia se extrage minimum din potenţialul jucătorilor. Un club care de afară pare foarte bine organizat se zbate, de fapt, într-un amatorism cras. La Craiova sunt toleraţi fotbalişti graşi sau care nu se antrenează, iar unii care scapă de aici, precum “grupul de la Cluj” dau satisfacţie într-un alt cadru, fiindcă sunt mai bine exploataţi. Universitatea este un club fără conducători, cu antrenori instalaţi “după ureche”, cu jucători recomandaţi de tot felul de agenţi, dintre care sunt aleşi tocmai unii care au mai fost prin Bănie, tocmai de teama de a nu da chix, din cauza nepriceperii. O schimbare pe banca tehnică nu e suficientă, cât timp clubul e administrat haotic. Deşi toţi antrenorii italieni, şi nu au fost puţini, au avut, cu excepţia lui Giannini, rezultate bune în România, Universitatea a ales un grec, iar acum, un bulgar, din singura ţară cu fotbal sub cel de la noi. În România, scepticismul în privinţa unui antrenor era exprimat în formula “nu prinde paltonul”. La Craiova, până să vină vremea paltonului, numărăm deja 4 antrenori, cu acest bulgar, Petev, care şi-a făcut apariţia la acest meci. Şi numărătoarea continuă…
Universitatea Craiova – Fcu 1-1
Au marcat: Căpăţână 29 / Chiţu 63.
Universitatea Craiova: L. Popescu – Vlădoiu, Screciu, Badelj, Bancu – Al. Creţu (Houri 74), Mateiu, Căpăţână (Markovic 81) – Danciu, A. Ivan (Koljic 64), Al. Mitriţă. Antrenor: Corneliu Papură
Fcu: Gurău – R. Negru (Mascarenhas 59), Compagnucci, Lacroix, Padula – Vl. Achim, Van Durmen (Danny Henriques 89) – Sidibe (Baeten 81), A. Chiţu, Bahassa (D. Albu 82) – Blănuţă. Antrenor: Giovanni Constantino.
Eliminare: Padula 77.
Arbitru: Radu Petrescu.
