La şcoala de vară, de la Eforie Nord, a tinerilor democrat-liberali (OT-PDL), în prezenţa mai multor miniştri ai Cabinetului Boc, şeful statului, Traian Băsescu, a avut destule referiri acide la partidul de guvernământ, viitorul acestuia, din perspectiva alegerilor de anul viitor, şi, bineînţeles, la actul de guvernare. Dacă s-ar putea vorbi de o concluzie, rezultată din tonul discursului şi, mai ales, din paleta reproşurilor, aceea nu ar putea fi alta decât nemulţumirea frust exprimată faţă de ultimele mişcări tactice ale partidului de guvernământ. „Nu schimbarea culorii, nu revopsirea, nu rebranduirea siglei de partid vă aduc succesul, ci abordarea directă, sinceră şi dacă aţi putea să numiţi mai puţini oameni care să nu ştie de unde vin (…) ar fi un lucru bunişor”. Sigur că partidul de guvernământ stă prost în toate sondajele, inclusiv în cele pe care şi le comandă. Sigur că guvernarea şchioapătă şi demagogia a atins adevărate piscuri. Sigur că e o prostie să crezi „că o simplă rebranduire face ca oamenii să spună că nu mai e PDL, sunt alţii”. Dar există şi explicaţii. Schimbarea culorii echipamentului din portocaliu în verde e un semn al derutei, al eticii precare, este expresia îngrijorării şi suspendării discernământului. Nu plutim într-un ocean de rigoare morală, de exaltare a onoarei, dar mişcările neinteligente ale democrat-liberalilor sunt, mai degrabă, amuzante. Problema lor de fond este alta şi anume că, deşi percep starea de nemulţumire a populaţiei, nu se împacă deloc cu gândul că ar putea părăsi puterea, lăsând pe alţii să încerce rezolvarea nerezolvabilului. Iluzia premierului Emil Boc că lumea va fi dispusă să ia măsurile Guvernului privind reducerea subvenţiei la încălzire drept formă de patriotism, e falsă. Şi măsurile antipopulare au venit în cascadă. Gustând din onorurile puterii se poate face acelaşi lucru cu onorurile renunţării. Există, realmente, o disperare la liderii mai noi ai PDL, după scoaterea din prim-plan a greilor Vasile Blaga, Adriean Videanu, Radu Berceanu. Şi a crede că Sebastian Lăzăroiu sau Roberta Anastase, scoşi în faţă, au o minimă credibilitate, nu este altceva decât o amăgire. Cum este şi curtarea aiuristică a liberalilor, după ce aceştia au intrat într-un alt parteneriat politic, oficiat la Tribunalul Bucureşti, greu, momentan, de denunţat. La şcoala OT-PDL, de la Eforie Nord, Traian Băsescu şi-a dojenit partidul de suflet. A mai făcut-o şi în alte dăţi. Cu toate acestea, a avut surpriza să vadă că cei din sală l-au aclamat în cor, recunoscându-l ca adevăratul patriarh al partidului.
