Domnul Cătălin Predoiu, posibil candidat al „marelui partid de dreapta” (PDL-PNL) la alegerile prezidenţiale, fost ministru al Justiţiei, în fine, avocat şi cadru didactic, i-a scris premierului Victor Ponta, într-o exprimare nu atât antipatică, cât de-a dreptul injurioasă, frizând forme de insanitate. „Ruşine, domnule Ponta”, cum se exprimă domnul Cătălin Predoiu, sigur pe inteligenţa sa, pe judecăţile sale, pe convingerile inerţiale, mai mult întristează, inclusiv pe simpatizanţii „marelui partid de dreapta”. Domnul Cătălin Predoiu vine în politică din lumea bună, chiar elitistă, ca să ne exprimăm astfel, deloc obosit de sine, numai că testele de principialitate, de moralitate, din perspectiva sa „hipercompetentă”, îl dezavantajează. Ne temem că într-o confruntare „unu la unu” cu Victor Ponta, fără a fi nişte admiratori apucaţi de streche ai acestuia, Cătălin Predoiu ar avea dificultăţi insurmontabile. Problema cu ortodoxia premierului exprimată la Craiova, cu prilejul anunţării candidaturii, n-a avut absolut nici o relevanţă polemică. De ce s-a arătat iritat Cătălin Predoiu de un accent al premierului Ponta, când exprimarea a fost clară, este dificil de înţeles. Premisele sunt oricum false. Dar să admitem că astfel de cugetări se circumscriu răfuielilor politice premergătoare campaniei electorale. Una cu miză. Există însă o afirmaţie gravă, chiar iresponsabilă în epistola lui Cătălin Predoiu, atunci când acesta scrie: „Dumneavoastră v-aţi fuşerit cariera, aţi plagiat doctoratul (…)”. Cum adică? Atâta preţ pune falnicul apărător al justiţiei pe o decizie – definitivă – a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din 17 martie 2014? Să cităm din Minuta respectivă? Că „fapta n-a existat”, cum a conchis completul ICCJ, n-are importanţă pentru domnul Cătălin Predoiu? Interesantă abordare! Premierul Victor Ponta nu are nevoie de avocaţi de ocazie. Dar nici detractorii de îndoielnică speţă nu pot chiar bate câmpii, în dorinţa, poate firească, a seducerii unui electorat şi aşa buimac. Aici nu mai este vorba de opţiuni politice, ci de un bun gust, de o anumită stilistică a dezbaterii, de un rafinament, o civilitate a tonului. Cam aşa ceva aşteptam de la Cătălin Predoiu, numai că a dat cu bâta în baltă, încât trebuie să-şi trimită costumul la curăţat. Şi e păcat.
