Brac – Nu i se poate imputa vreun gol în mod special. Poate doar la execuţia magistrală a lui Sânmărtean putea fi mai inspirat. A avut două intervenţii excelente, câte una pe repriză. Şi-a aruncat o mână providenţial la şutul deviat al lui Latovlevici şi l-a blocat pe Tănase în poziţie de unu la unu. După gafa din Giuleşti, pare în revenire de formă. Anul trecut a avut acelaşi parcurs, a avut un meci dezastruos, cu Reşiţa, iar apoi a ajuns MVP-ul sezonului.
Achim – A profitat de eliminarea lui Dănănae din Giuleşti şi a pus stăpânire pe banda dreaptă a defensivei. Îşi face treaba bine în faza de apărare, dar nu urcă prea mult. Nu s-a remarcat cu vreo centrare în cele două meciuri în care a fost folosit. În repriza a doua, Pârvulescu l-a depăşit doar o dată şi a tras puţin pe lângă poartă. Nici cu Tănase nu a avut probleme, dar Steaua era preocupată mai mult de posesie decât să forţeze al treilea gol.
Frăsinescu – În general şi-a făcut treaba, Iancu nu i-a pus prea multe probleme. N-a mai avut aceleaşi apariţii periculoase în careul advers la fazele fixe.
Kay – Ca de obicei, ceva mai ezitant decât colegul său de linie. Rezolvă mai uşor duelurile aeriene, pe jos are dificultăţi. N-a scăpat de avertisment nici în acest joc, al treilea consecutiv, fiind la doar un galben de a-i lăsa locul lui Acka în primul „11”. Compatriotul cu care face pereche în naţionala Capului Verde, Varela, a tranşat disputa directă, reuşind să şi marcheze.
Vătăjelu – A făcut un meci destul de slab. Driblează mai mult e cazul şi ineficient, fiindcă nu profită apoi, nu crează superioritate. N-a venit cu centrări periculoase, deşi, faţă de Achim, a fost mai prezent în jumătatea adversă, în ciuda faptului că avut un rival mai periculos, Adi Popa, care l-a şi depăşit în câteva rânduri.
Madson – A fost cel mai laborios jucător al Craiovei, a alergat foarte mult la mijlocul terenului, l-a anticipat bine pe fostul său coechipier, Sânmărtean, iar lovitura liberă din care acesta a marcat a fost dictată prea uşor.
Nuno Rocha – A avut parte de mult mai multe minute decât în meciul cu Pandurii şi a arătat mult mai puţine lucruri bune. Nu s-a simţit deloc în largul său ca al doilea mijlocaş central, a şi greşit grav la faza din care Steaua a deschis scorul. Chiar dacă se putea dicta şi fault, o preluare spre poarta proprie într-un duel cu un vitezist ca Adi Popa, care nu iartă pe spaţii libere, este sinucigaşă. În partea secundă a fost urcat, făcând schimb de locuri cu Ferfelea şi s-a regăsit în câteva atacuri, forţând un galben şi o lovitură liberă, chiar din locul din care Sânmrtean deschisese scorul. Modest faţă de ceea ce se aştepta de la el.
Băluţă – După debutul entuziasmant cu Rapidul, s-a stins rapid. Doar o dată l-a depăşit pe Latovlevici, apoi a fost destul de precaut. Parcă s-a speriat după ce căpitanul Stelei l-a agresat în prima parte.
Bancu – Unul dintre jucătorii care au confirmat şi în Ghencea. A avut două pătrunderi periculoase, dar putea forţa chiar mai mult pe partea lui Râpă, care fără dublaj era victimă sigură. De neînţeles schimbarea sa, mai ales că Neacşa nu a adus niciun plus. Unul dintre cele mai ieftine transferuri se dovedeşte a fi unul dintre cele mai eficiente.
Ferfelea – E departe de ceea ce se aşetaptă de la el. Lent, fără şut, fără forţă de pătrundere. Câteva pase inspirate şi sincronizarea cu Costin Curelea sunt insuficiente argumente pentru prezenţa sa pe teren şi nu justifică numărul de pe spate.
Curelea – E acelaşi jucător care câştigă dueluri aeriene, de care însă nu profită coechipierii. Excelent în rol de pivot, dar deloc inspirat la finalizare. Are nevoie de prea multe şanse pentru a marca. Din nou a ratat o mare ocazie, pe final, reluând cu capul peste poartă, deşi colţul drept al lui Arlauskis era liber.
Neacşa – Preferatul lui Gane nu-şi ajută deloc „mentorul”. Doar cu Rapidul a avut câteva incursiuni periculoase. În Ghencea nu şi-a găsit locul. Mereu defazat, atât în faza defensivă, cât şi atunci când poate forţa în bandă.
Ivan – A fost introdus prea târziu, de parcă Gane a încercat să ţină de un 0-2. Explicaţia conform căreia s-ar fi dereglat linia mediană nu stă în picioare. Puştiul a făcut în 10 minute mai mult decât coechipierii săi în tot meciul. Trebuie forţat, chiar dacă nu ar da mereu randament, fiindcă are potenţial fantastic şi poate fi o afacere uriaşă pentru club.
Herghelegiu – N-a avut prea mult timp la dispoziţie, dar nici nu a dat impresia că poate schimba ceva. Când va juca mai mult, poate fi analizat mai complex.
