Conferinţa privind reconstrucţia Ucrainei, care se ţine la Lugano (ieri şi astăzi), -o misiune, mai degrabă exploratorie-, se află în faţa unei situaţii de-a dreptul terifiante: calculul minim al pagubelor provocate de război până în prezent. Numai că războiul continuă, semnalele încetării focului lipsesc cu desăvârşire, şi însuşi preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski a promis recuperarea teritoriilor pierdute cu ajutorul armelor occidentale cu rază lungă de acţiune, după ce a pierdut aproape întreg Donbasul ce cuprinde regiunile Lugansk şi Doneţk. Însuşi cancelarul german Olaf Scholz, opina deunăzi, că războiul ar putea continua mult timp. La rândul său purătorul de cuvânt al lui Vladimir Putin a afirmat pentru postul de televiziune Rossiya, că reluarea negocierilor, pentru a pune capăt războiului, va avea loc după ce Kievul „va înţelege toate condiţiile” puse de Moscova şi va fi de acord cu ele. Teoretic, Volodimir Zelenski nu poate semna nici un acord de capitulare, ceea ce ar însemna nu doar o umilinţă, dar şi un sfârşit politic prematur, şi unul din scenariile fostului secretar de stat american Henry Kissinger, în interviul acordat publicaţiei britanice The Spectator este acela că „Rusia să rămână acolo unde este acum”, adăugând şi posibilitatea recuceririi teritoriilor pierdute –inclusiv Crimeea- ceea ce pare mai puţin probabil. Kissinger a enunţat şi scenariul revenirii la teritoriile pe care le avea Ucraina, la momentul începerii războiului –linia de luptă post 2014- prin reînarmare strâns legată de NATO, chiar dacă nu face parte din Alianţă. În fine, fostul ambasador al Elveţiei la Moscova, Yves Rossier, într-un interviu pentru grupul de presă CH Media opina că „lectura Occidentului este eronată”, şi dacă Rusia poate fi condamnată pentru intervenţia nelegitimă, Ucraina este responsabilă de neaplicarea acordurilor de la Minsk. Să nu ne pripim: în actuala fază a războiului orice previziune pare hazardată. Bilanţul de până acum e terifiant. Pierderile, în primul rând cele umane, sunt enorme. Şi continuă să crească. Kyiv School of Economics evaluează, pe baza propriilor cercetări, costul războiului, la suma de peste 600 miliarde dolari, din care 104 miliarde numai pentru infrastructură. Cifrele nu sunt departe de PIB-ul Elveţiei pe anul trecut (742 miliarde dolari). În schimb premierul ucrainean, Denys Chmygal, a expus un plan “estimat la 750 miliarde dolari”. Forţele militare ruse au bombardat 44 milioane metri pătraţi de suprafaţă locuibilă, privând zeci de mii de ucrainieni de casele lor. În luna mai erau calculate, ca fiind distruse 227 uzine, 1123 şcoli, 621 grădiniţe de copii, 295 poduri, 20 centre comerciale, pentru care pagubele se ridicau la mai multe zeci de miliarde dolari. Pentru a ştrangula intervenţia aprovizionării cu arme, venite din partea aliaţilor europeni, ruşii au bombardat căile rutiere (24.000 km), care reprezintă un cost de peste 30 miliarde dolari. Se mai adaugă 6.300 km de cale ferată (din cei 23.000 km) distrusă, pierderea fiind evaluată la 3,5 miliarde dolari. În agricultură pierderile au valori greu comensurabile. Potrivit estimărilor ucrainienii au pierdut 10.500 vehicule private. La toate acestea se mai adaugă distrugerea a 141 lăcaşuri de cult şi 203 clădiri de cultură, care prin valoarea lor istorică, constituie o pierdere inestimabilă. În economie lucrurile stau dramatic şi Banca Mondială, potrivit Blick, prevede un recul al PIB-ului ucrainian de 45%, din cauza absenţei investiţiilor, expulzărilor masive, blocajul navelor comerciale şi scăderea exportului. Antamarea discuţiilor pentru un eventual plan Marshall, pentru Ucraina, ţară care a obţinut deja statutul de candidat UE, nu se poate face fără implicarea forte a Bruxelles-ului. Însă pentru Ignazio Cassis, preşedintele Confederaţiei helvete, reconstrucţia este inseparabilă de reformele anti-corupţie. Conflictul mai poate dura multe luni, transformându-se într-unul îngheţat. Cu toate acestea viitorul summit privind reconstrucţia Ucrainei, programat anul viitor, se va ţine la Londra. Înconjurată de prieteni, ca nici o altă ţară din Europa, ajutată pe timp de război, cu tot ceea ce ştim, Ucraina are nevoie înainte de toate de propria solidaritate a cetăţenilor ei, şi de un plus de luciditate la nivelul liderilor ei. Dacă mai depinde ceva de aceştia.
