Când uimirea n-are sens

În ultima şedinţă a Consiliului Judeţean Dolj s-a votat, la punctul „Diverse”, o mişcare de organigramă la nivelul autorităţii administraţiei publice locale. Prin votul consilierilor judeţeni social-democraţi şi uneperişti, vicepreşedintele Laurenţiu Ivanovici, oferta liberalilor în ceea ce s-a numit USL Dolj, a fost înlocuit cu Alina Tănăsescu, din partea PSD Dolj, la recomandarea deputatului Claudiu Manda, care este şi liderul în teritoriu al acestei organizaţii politice. Evident, liberalii şi democrat-liberalii n-au votat, dar, dincolo de artificiile de circumstanţă, mişcarea se circumscrie prevederilor Legii administraţiei publice locale. Era şi ilogic, de altfel, ca după cele întâmplate, continuate cu virajul discursiv al liberalilor în teritoriu, dar şi la nivel naţional, cu referire strictă la aliaţii lor de până mai ieri, ca Laurenţiu Ivanovici să fie acceptat în continuare ca vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Dolj. Postura sa era neconfortabilă. N-a avut vreo sclipire de-a lungul celor doi ani de mandat, dar nici n-a frondat la opţiunile de vot ale majorităţii căreia îi aparţinuse. Dimpotrivă. Deplasat în Franţa, la Nantes, în urmă cu un an, cu o delegaţie care i-a mai cuprins pe Marius Deca, reprezentantul Guvernului în teritoriu, şi primarii comunelor Vârtop şi Sălcuţa, într-o chestiune extrem de serioasă, privind inserţia socială a romilor, a lăsat impresia că n-a înţeles nimic din tot demersul, cu complicaţiile sale. Numai că, dacă nu sunt motive de regret administrativ pentru bascularea lui Laurenţiu Ivanovici, nu sunt nici argumente de salutat desemnarea Alinei Tănăsescu ca substitut. Poate cel mult de reprimare a oricărei uimiri. Ce să ne mai mire? Când în 12 ani de când face figuraţie în Consiliul Judeţean Dolj, fiind la al treilea mandat de consilier judeţean, n-a luat o dată cuvântul, potrivit stenogramelor, pe vreun proiect de hotărâre, nici măcar în toiul convulsiilor politice cu aripa pedelistă din anii trecuţi – şi ce freamăt a mai fost! –, când n-a fost vreodată, măcar o dată, identificată ca militantă de stânga la nivelul social-democraţilor doljeni, în apariţiile la posturile locale de televiziune sau în presa scrisă, când, dincolo de cultivarea tăcerii, n-a etalat altceva în materie de onoare, care sunt atunci meritele „incontestabile” pentru atribuirea acestui bonus politic? Plantată pe aliniament politic ca director la CAS Dolj, Alina Tănăsescu şi-a văzut netulburată de angoase facile, de problematica acestei instituţii descentralizate. Dar atât. Figuraţia de care aminteam, în şedinţele Consiliului Judeţean Dolj, nu putea decât contribui la îngroparea promisiunilor resuscitate în momente de entuziasm de către formaţiunea politică din care face parte, alături de alţi rinoceri cumsecade. Subtilitatea administrativă, înţelepciunea juridică subţire n-au fost în nici un moment relevate, fiind substituite cu impresia de a nu înţelege, încât în toată „hărmălaia” din ultima şedinţă a Consiliului Judeţean, la punctul respectiv, s-a auzit vocea, de această dată reconfortantă şi deloc lipsită de umor, a consilierului judeţean Marcel Marcea. Şi atunci, despre ce vocaţie administrativă să discutăm, fără să ne pufnească râsul? Poate că Alina Tănăsescu reprezintă „un element sănătos” în PSD Dolj, apt să crească şi să progreseze, deşi nu puţini sunt şi cei tentaţi să creadă că e târziu.