Liderii rebelilor hutu din Rwanda, Ignace Murwanashyaka, şi adjunctul său, Straton Musoni, au compărut, miercuri, în faţa unui tribunal german din Stuttgart, pentru a fi judecaţi pentru crime contra umanităţii şi crime de război. Ei sunt acuzaţi de conducerea unei organizaţii teroriste şi de comiterea a multiple abuzuri de către Forţele Democratice de Eliberare a Rwandei (FDLR), în 2008 şi 2009, contra sutelor de civili din estul Republicii Democratice Congo (RDC). Se vorbeşte de peste 200 de morţi, numeroase violuri, incendierea şi jefuirea de sate, recrutarea de copii pentru a fi făcuţi soldaţi. Căutaţi de Kigali, obiect de sancţiune al ONU, denunţaţi de UE şi de ONG-uri, Murwanashyaka a fost arestat în noiembrie 2009 în Germania, unde sosise în 1989 ca student. Adjunctul său Musoni, stabilit, de asemenea, în Germania, a fost arestat în acelaşi timp. Secretarul general al ONU, Ban Ki-moon, a felicitat Berlinul pentru decizia aducerii în justiţie a celor doi şefi de armată rwandezi, răspunzându-se apelurilor repetate ale Naţiunilor Unite. Se apreciază că procesul poate contribui la stabilizarea din estul Republicii Populare Congo. Este primul proces organizat în conformitate cu codul german asupra crimelor şi violării dreptului internaţional, introdus în iunie 2002, pe baza principiului competenţei universale, acoperind toate încălcările dreptului internaţional, crimele de război şi crimele contra umanităţii. Ignace Murwanashyaka fusese deja arestat în 2006, dar eliberat. Germania a refuzat, doi ani mai târziu, extrădarea către Congo, estimând că n-ar avea parte de un proces echitabil. FDLR, cuprinzând între 2.500 şi 5.000 de combatanţi hutu, în regiunea Marilor Lacuri, constituie un factor serios de insecuritate. Kigali îi caută pentru rolul lor prezumat în genocidul din Rwanda, din 1994, când a făcut 800.000 de morţi, majoritatea din etnia tutsi. Povestea este relativ veche. Pe 6 aprilie 1994, preşedintele rwandez Juvenal Habyarimana, însoţit de preşedintele burundez Cyprien Ntaryamira, în timp ce se aflau în avion, în apropierea aeroportului Kigali, au fost spulberaţi de o rachetă sol-aer. A fost începutul unei drame. Forţele armate rwandeze şi miliţiile alternative au comis un genocid. Populaţiile hutu au exterminat sistematic populaţiile tutsie. Se estimează că tragedia s-a soldat cu 800.000 de morţi, poate chiar un milion, dintr-o populaţie totală care se ridica atunci la 7,5 milioane locuitori. Au circulat ipoteze conform cărora străini de doborârea avionului amintit n-ar fi fost Parisul şi Bruxelles-ul. Genocidul ar putea fi explicat ca un capitol al războiului dintre hutu şi tutsie. Numai că este fals să se susţină că cele două etnii au luptat dintotdeauna una împotriva celeilalte, uitând parcă faptul că vorbesc aceeaşi limbă, că au trăit alături decenii întregi, că există populaţii hutu care s-au refugiat în Uganda, iar hutu figurează printre victimele genocidului. Ceea ce se ştie este că masacrele comise de forţele armate rwandeze au fost urmate de alte masacre, comise, de această dată, de forţele armate tutsie împotriva populaţiei hutu. Evenimentele din Rwanda au bulversat harta politică a Africii Centrale şi Răsăritene, aprinzând un focar de incendiu care, în anii următori, nu a fost stins.
