Când recent Volodimir Zelenski s-a oferit să livreze expertiza Kievului, în utilizarea dronelor şi know-how-ului în derularea războiului din Iran, Donald Trump a respins cu un scurt „nu, mulţumesc”, invitându-l să se ocupe de propriile probleme, nu puţine la număr. Deşi nimeni nu i-a cerut-o, Kievul este dispus să sprijine SUA şi ţările Orientului Mijlociu, în deblocarea traficului maritim, în strâmtoarea Hormuz. Altruismul Kievului ar trebui salutat, în alte circumstanţe. Momentan, situaţia a devenit realmente dificilă, prin faptul că preşedinţii SUA şi Franţei au –de dată recentă- o dispută majoră în cadrul NATO. Donald Trump a afirmat că intenţiona să-l sune pe omologul său francez dar s-a răzgândit pentru că acesta „încă se recupera după ce recepţionase un pumn în maxilar de la propria soţie”. Evident că a venit şi răspunsul lui Macron, pe care nu-l mai amintim. Liderul american a făcut apel la blocul comunitar să sprijine operaţiunile militare din Iran, criticând Europa pentru reticenţa sa în această privinţă. Scopul era de a transfera o parte din cheltuielile acestui război şi ţărilor europene. Retorica Casei Albe, faţă de ţările membre NATO, s-a întărit considerabil, după ce Donald Trump a etichetat Alianţa drept „un tigru de hârtie”. Potrivit Financial Times, Parisul şi Roma discută deja cu Teheranul posibilitatea de a permite navelor să tranziteze strâmtoarea Hormuz. Turneul fulger, în ţările arabe din Golf (Arabia Saudită, Qatar, Emiratele Arabe Unite) al preşedintelui ucrainian, în scopul unor întâlniri cu prinţii Emiratelor, în vederea semnării unor contracte profitabile pentru vânzarea de drone şi tehnologii de apărare aeriană, a surprins realmente. Şi iată de ce. De la începutul războiului, în februarie 2022, guvernul de la Kiev s-a plâns constant de insuficienţa apărării sale aeriene în combaterea agresiunii ruseşti. Într-un interviu recent pentru Associated Press, Zelenski a spus că aprovizionarea cu Patriot, şi aşa niciodată furnizate în cantităţile dorite, este sistată. Ţările membre NATO au investit sume considerabile în apărarea Ucrainei şi în discuţie se află eliberarea a încă 90 miliarde euro de către Uniunea Europeană, sumă blocată de premierul ungar Viktor Orban, în circumstanţele cunoscute. Prin urmare se pune întrebarea firească: dacă Ucraina luptă împotriva forţelor armate ruseşti, ceea ce se întâmplă pe teatrele de operaţiuni, cum se face că poate să şi livreze sisteme de apărare aeriană ţărilor din Golf. Kievul are o „problemă” cu Teheranul, şi pentru livrările de drone către armata rusă, după invazia acesteia. Asta este adevărat. Profilarea Ucrainei, ca expertă în apărarea aeriană, pare destul de interesantă şi surprinde literalmente fiindcă întregul demers al lui Volodimir Zelenski nu se conjugă deloc cu gesturile înţelepte ale liderilor ţărilor europene, faţă de acest război anacronic. Războiul din Orientul Mijlociu nu este o oportunitate de afaceri profitabile, ci un coşmar pentru ţările Uniunii Europene, cu consecinţe greu suportabile.















