A 75-a aniversare, sărbătorită ieri, a NATO, a găsit Alianţa Atlantică mai dinamică şi mai puternică ca niciodată, prin aderarea recentă a Suediei şi Finlandei, după o poziţie neutră timp de decenii. Dar şi în faţa a multiple provocări, de la războiul din Ucraina, la posibila revenire la Casa Albă a lui Donald Trump, mai mult nedorit, în ţările occidentale. Evenimentul va fi celebrat şi la summit-ul din 9-11 iulie a.c., la Washington, unde a fost semnat tratatul de înfiinţare în 1949. În fine, s-au împlinit şi 20 de ani de la aderarea ţărilor baltice, Slovaciei, României, Sloveniei şi Bulgariei şi 25 de ani de la primul val de extindere, care a cuprins Polonia, Cehia şi Ungaria. Dacă la crearea sa Alianţa avea doar 12 membri, în prezent numără 32. În cadrul întâlnirii de ieri a miniştrilor de externe din ţările membre, Jens Stolteberg secretarul general al NATO, „pe picior de plecare”, a spus că Alianţa Atlantică trebuie să asigure asistenţă militară fiabilă, previzibilă şi pe termen lung pentru Ucraina. La rândul său, Anthony Blinken a declarat din nou că Ucraina se va alătura NATO şi sprijinul pentru Ucraina va rămâne solid. O declaraţie sensibilă, în contradicţie cu liniile roşii pe scena internaţională ale Alianţei. Acest miraj, de integrare în NATO pentru Ucraina, rămâne valabil şi pentru alte ţări care deocamdată nu fac parte din sfera NATO, dar sunt interesate de un asemenea parteneriat. Se spune acum că în 2019, când pentru „The Economist”, Emmanuel Macron invoca starea de moarte cerebrală ar fi dorit de fapt să creeze un „şoc electric” şi că efectul a fost unul extrem de pozitiv. Odată cu războiul din Ucraina, o trezire abruptă pentru întreaga comunitate internaţională, s-a asimilat şi un nou concept de securitate dezvoltat la summit-ul de la Madrid, care a schimbat aproape întreaga filozofie în iunie 2022. Alianţa resimte însă, uneori, absenţa unei convergenţe de interese a ţărilor care o compun, accentuată prin atitudinile ambigue ale Turciei, Ungariei sau Poloniei. În privinţa războiului din Ucraina, NATO –alianţă defensivă- răspunde prin susţinerea sa, nu doar logistică la agresiune, deşi Ucraina nu este o ţară membră. Nu se va angaja deplin, cu excepţia cazului unei rezoluţii a Consiliului de Securitate al ONU. Cât despre aderarea Ucrainei, un punct de plecare, din punctul de vedere al părţii ruse la conflictul existent, nu se pune problema în viitorul imediat, fiindcă NATO consideră că o ţară aflată în stare de conflict teritorial cu unul din vecinii săi nu poate adera, deoarece un asemenea demers ar pune alianţa în stare de conflict. Anthony Blinken a declarat însă, din nou, că Ucraina se va alătura NATO. În ceea ce priveşte viitorul se disting două viziuni: una care nu se ştie cu exactitate, în cazul revenirii lui Donald Trump la Casa Albă, care oricum nu va face ce vrea el, şi alta, după desemnarea unui nou secretar general, care se va petrece cât de curând. Organizaţia se confruntă cu tensiuni reînnoite, ameninţările sunt diferite, priorităţile nu sunt neapărat aceleaşi în rândul aliaţilor. Ministrul adjunct de Interne al Rusiei, Aleksandr Gruşko, a spus că relaţiile între ţara sa şi NATO s-au înrăutăţit teribil şi toate canalele de dialog au fost aduse la un nivel de zero critic. Kremlinul a declarat joi că Rusia şi NATO se află acum în confruntare directă şi că Alianţa este deja implicată în conflictul din Ucraina.
