Oltyre, Cervina, Redias, Cerealcom, sunt firme comerciale cu profil precumpănitor cerealier, de ani buni consacrate în peisajul economiei agrare doljene. Lângă ele, pe un alt palier, Domeniile Coroanei, un brand al judeţului. Toate legate de numele lui Mihai Anghel, devenit un reper în noua civilizaţie a câmpiei doljene. Contează la nivelul ţării, în orice enumerare, ca un trader de seamă, în producţia şi comerţul cu cereale, un promotor al noului şi de ce nu o busolă, care arată multora pe unde se află. Nu acceptă, în ruptul capului, nicio elogiere, de circumstanţă. După cum nu îi place să fie bârfit, aiurea, cum crede că se mai întâmplă, prin părţile locului. Gestionează cu tact, mai degrabă competenţă, o moşie întinsă pe vreo 25 de mii de hectare, pe care se practică de ani buni o agricultură intensivă, de-a dreptul performantă, prin randamentele înregistrate an de an la unitatea de suprafaţă. Şi s-a dus departe. Descrierea de faţă e facilă şi oricum nu pe gustul lui Mihai Anghel, care într-o discuţie recentă, spre sfârşitul anului trecut, după un debut de dialog calm, a luat o coală de hârtie şi cu stiloul, nelipsit, a schiţat cele două axe, abscisa şi coordonata cunoscutului sistem de coordonate carteziene, pentru a se face înţeles în ceea ce avea să spună: mai exact să sugereze unde se poziţionează, într-o competiţie acerbă, dacă nu nebună, şi unde altundeva decât pe piaţa europeană şi nu numai, ca trader, încât şi noaptea ştie preţul grâului sau porumbului stabilit la bursele de profil. Şi deloc paradoxal, Segarcea – unde îşi au sediul şi Cerealcom şi Cervina, dar şi Oltyre, şi fireşte, şi Domeniile Coroanei – a devenit încet-încet un azimut al agriculturii doljene. Nu trebuie nedreptăţite, fireşte, alte mari exploatări agricole doljene, cu meritele lor, dar niciuna nu are momentan complexitatea sau anvergura atinsă de holdingul aflat sub tutela nemijlocită a lui Mihai Anghel. Niciuna nu îşi arogă statutul de for metodologic, deşi „cu coada ochiului” se mai trage la ceea ce face Mihai Anghel. De tehnologiile specifice este vorba. Şi dacă el face un lucru, de bună seamă că ştie de ce îl face. E de luat în seamă. Cam aşa se gândeşte. Veşnic nemulţumit, dar e vorba mai degrabă de acea fertilă dorinţă de autodepăşire, rare sunt momentele de împăcare cu sine şi puţine sunt „zilele senine”: fiindcă ba nu plouă, şi avem secetă, „cu Dunărea care ne curge la picioare”, cum spuneam, ba flotează dezavantajos preţul cerealelor, ba vine nu ştiu ce control sâcâitor, deşi Cervina Dolj e abia pe locul 26, în rândul beneficiarilor subvenţiilor agricole în 2016, potrivit datelor APIA, citată de portatul EuroActive.ro. Se poate consola totuşi – palid – că vestiţii agricultori francezi, în pierdere de teren în exportul agro-alimentar, în faţa SUA, Olandei, Braziliei şi Germaniei, abia îl aşteaptă pe Emmanuel Macron, la cel de-al 55-lea Salon de Agricultură de la Paris (Porte de Versailles) pentru a vocifera la super-controlul Bruxelles-ul şi embargoul prelungit instituit pieţei ruseşti, care provoacă pierderi anuale de miliarde de euro. La ediţia precedentă, când avea doar statutul de candidat la alegerile prezidenţiale, Emmanuel Macron a primit un ou direct în cap, „amabilitate” considerată ca făcând parte din „folclorul salonului”.
Oameni pe sprânceană
Dacă ceea ce a fost anul trecut s-ar putea să nu se mai repete anul acesta, rămâne o discuţie deloc străină înţelepţilor, cu certitudine însă că în staff-ul specialiştilor, prezidat de Mihai Anghel, e aproape literă de lege, şi orice decizie tehnologică e îndelung cumpănită. De regulă, neapărat trebuie să-şi exprime părerea Crinu Eremia, adminsitratorul Oltyre şi Cerealcom, directorul general de la Redias, cu stagii vechi în producţie, prezent de la primul ţăruş, cum se spune, în toată povestea de succes, apoi Marin Becheanu, Gheorghe Ştefan, Cătălin Ruican, Valeria Stancu, Iliuţă Staicu, specialişti autentici, cu vocaţie, cam greu de egalat în competenţă. Lângă aceştia o duzină de mecanizatori, de mare clasă – Leu Ioan, Dan Avram, Iulică Roşca, Dina Adrian – cărora le sunt încredinţate utilaje super-performante, din ultima generaţie a tractoarelor şi combinelor John Deere, remorci Hawe, de mare capacitate, pluguri super-performante, cultivatoare aşijderea, cam o avere costul fiecăruia. Acţionând într-o altă filosofie a agrotehnicii tradiţionale, fără nicio legătură cu ceea ce se făcea odinioară, încadrând orice lucrare în perioade cât mai scurte, s-a ajuns la „nemulţumitoarele” producţii medii de 13.000 kg porumb la ha, 6-7 mii kg grâu la ha, 8.000 kg orz la ha ş.a.m.d.. Aspiraţiile sunt bineînţeles mai înalte, cu accente pe calitatea producţiei şi gradul ei ecologic. Să nu omitem silozurile de 60.000 de tone (12 celule a 5.000 de tone fiecare), cu activitate computerizată, de la Segarcea, care completează o capacitate de stocare de peste 300 de tone, pe alte amplasamente, cu conexiuni la calea ferată şi Dunăre.
Un sediu care spune multe
Noul sediu al firmelor Cerealcom, Oltyre, Redias, este unul care atrage privirea prin robusteţea şi arhitectura construcţiei, dar şi prin bunul gust, amplasat la ieşirea din Segarcea, pe drumul spre Drănic. Deplin funcţional, modern, dotat impecabil, conceput chiar de Mihai Anghel, pe locul unui fost atelier de reparaţii pentru maşini agricole, curat lună, poate impresiona pe oricine. Şi „oricine” înseamnă inclusiv delegaţii străine, care nu lipsesc, aproape săptămânal. Nimic la întâmplare, doar un bun-gust molipsitor, care semnalează o seriozitate sobră şi o disponibilitate la afaceri curate, promovate de acest holding. Pe un catarg de 65 de metri înălţime flutură semeţ tricolorul românesc, semn durabil al competenţei autentice doljene.
Spui Segarcea, spui Domeniile Coroanei
Vinurile – producţia 2017 – sunt la fel de bune ca şi cele ale anilor precedenţi. Afirmaţia sună banal. Ele au totuşi o tuşă aparte, conferită de tenacitatea fără asemănare din noaptea de 21 spre 22 aprilie 2017, în ajunul Sfântului Gheorghe, când întreg perimetrul de 300 ha cu vie nobilă a constituit un front de confruntare cu natura, cum nu s-a mai văzut, la lumina farurilor de tractoare, prin focuri aprinse, pentru a nu se cădea pradă îngheţului ameninţător, din zorii zilei. Despre filmul unei nopţi de neuitat s-a scris la vremea respectivă şi poate noaptea aceea uluitoare şi-a pus amprenta pe producţia de vinuri a acestui an, care va fi prezentă la mari concursuri internaţionale şi probabil inclusiv la Concursul mondial (11-13 mai) de la Haidian, un district al Beijingului. Încolo, vinuri alese, cu orgine controlată, bine structurate, fragede, care şi-au câştigat o bună reputaţie pe piaţa internă şi externă, în competiţii delicate cu vinuri italiene, franţuzeşti, portugheze, spaniole şi, mai recent, din Lumea Nouă (SUA, America de Sud, Noua Zeelandă şi Australia). Nu ştiu dacă Mihai Anghel este monarhist, şi contează prea puţin acest detaliu, dar dintr-o datorie morală, la 14 septembrie 2010, în prezenţa ex-Regelui Mihai şi a Principesei Margareta, a dezvelit bustul Regelui Carol I, amplasat în faţa cramei Domeniilor Coroanei. Gestul său a fost uitat, deşi a dat bine, contextual discutând, pentru judeţul Dolj. O colecţie de vinuri „Principesa Margareta” este consacrată familiei regale, în semn de respect, ţinând cont de istoria insolită a podgoriei, fiindcă spiritul domeniului s-a transmis şi este păstrat în vinoteca de la Segarcea, ce găzduieşte un tezaur oenologic. Sticlele din perioada regalităţii poartă coroana regală a suveranului, din perioada în care au fost elaborate, iar forma sticlelor actuale este inspirată din cea de atunci. Pledoaria lui Mihai Anghel pe această temă chiar este interesantă, sau la fel de interesantă ca tot ceea ce face cotidian, prin racordarea unui oraş, cu infrastructură timidă, la spiritul european. Fie că ne place sau nu, asta e realitatea, şi Segarcea respiră altfel, poate mai tonic, în „actuala zodie”.
