Audierile miniştrilor – 26 la număr – la comisiile parlamentare de specialitate, au mers „şnur”. Fără a fi lipsite de vociferări din partea unor membri ai menţionatelor comisii. O stare de urgenţă părea instituită şi scurtcircuitările de altădată au fost evitate, acum, cu tact exersat, în numele votului din 11 decembrie 2016. Nu a existat, de bună seamă, unanimitate în votul acordat miniştrilor audiaţi, deşi nu puţini dintre aceştia au făcut o figură frumoasă. Cu 30 de voturi „pentru” şi 16 „împotrivă”, aviz favorabil a primit şi Lia Olguţa Vasilescu, deja „fostul primar” al Craiovei, propusă ministru al Muncii. A urmat şedinţa de învestire a Guvernului, în scenariul bine cunoscut. Comentariile legate de componenţa Guvernului, deloc eminamente pozitive, dar nici eminamente negative, sunt în exces. Ceea ce se ştie este că liderul maxim al social-democraţilor, Liviu Dragnea, a avut contribuţie decisivă, dacă nu exclusivă, în construcţia Guvernului, dar şi a programului de guvernare, prezentat de Sorin Grindeanu, premierul desemnat, în Parlament. „România normală” a fost laitmotivul discursului său ţinut în faţa aleşilor. E limpede că, dincolo de unele vinovăţii evidente, noii guvernanţi s-au pregătit temeinic pentru victoria dăruită de alegători. Spectacolul oferit nu a avut nimic din aerul pripit, improvizat, spasmodic. Nu s-a cunoscut, este adevărat, s-a ţinut sub „obroc”, cu ce miniştri va fi implementat programul de guvernare, după aflarea propunerii de premier, în desemnarea acestora îngemănându-se criteriile de competenţă profesională, probate de unii, cu cele politice. Oricum, Liviu Dragnea, nu a ars gazul de pomană, câtă vreme tehnocraţii s-au aflat la guvernare. Dimpotrivă. Guvernul Grindeanu, chiar în alcătuirea sa heteroclită, trebuie să recunoască volens-nolens că are şi avantaje indiscutabile: majoritate parlamentară convenabilă, sprijin popular, opoziţie anemică şi o presă „împărţită”. Nu s-a ştiut componenţa Guvernului, cum spuneam, conceput de Liviu Dragnea, şi aceasta ar putea fi un reproş care vine nu doar din zona media, ci şi a societăţii civile. De fapt, Liviu Dragnea a schimbat strategia, din motive pe care le stăpâneşte. Are de partea sa votul de încredere al alegătorilor. Unul masiv. Istoric. A lăsat, este adevărat, lucrurile să plutească în nelinişte sau mister. Pe de altă parte, poate spune, ca hârşit în politică, că nici o alegere nu e sigură, un bun profesionist pe un domeniu dat, un om înţelept sau un parlamentar abil nu sunt în mod garantat miniştri buni. Instituită a fost „comanda unică”, dacă ne putem exprima aşa, care vine de la partid. Retor exersat, Raluca Ţurcan, liderul interimar al liberalilor, a demolat, fără menajamente, dar nu şi plină de înţelepciune, construcţia şi componenţa Guvernului. Ca şi programul de guvernare. Dar vorbitul e una şi făcutul e alta, fiindcă nu puţine dintre ideile enunţate s-au regăsit şi în mesajele electorale ale partidului său. Şi, cum s-a văzut, n-au făcut audienţă. Deputatul Nicuşor Dan (USR) a criticat, la rândul său, programul de guvernare. Nu a spus lucruri deosebite, dacă ne raportăm la ceea ce afirmase Raluca Ţurcan. Suportând cu stoicism criticile venite din zona opoziţiei, noul Guvern a mai aflat că va fi sub controlul democratic al Parlamentului. Ceea ce constituie o normă constituţională. Învingându-şi inhibarea de circumstanţă, va trece la treabă. Şi aşteptat este acest moment. Sau, mai exact, îndeplinirea făgăduinţelor. Conform aşteptărilor, la votul de investitură în Parlament, Guvernul Grindeanu n-a avut dificultăţi