„Doamne, ajută-mă să mă schimb pe mine însumi, că încep să îmi dau seama ce prost am fost”. Cam aşa spunea un înţelept. Şi e bine să nu fi părăsit de înţelepciuni, când una dintre ele, cu fundaţie serioasă în privinţa experienţei umane, concluzionează: „Dă-i, Doamne, românului mintea de pe urmă”. Şi aşa este. Că Marcel Ciolacu, şeful PSD, -fiindcă răzgândirea este o vocaţie, o îndeletnicire profitabilă nu o slăbiciune- şi Ilie Bolojan, şeful interimar al PNL, au declarat fără nici un echivoc că vor purta discuţii referitoare la sistematizarea unei majorităţi, în care ar mai fi necesară doar participarea parlamentară a UDMR şi a minorităţilor, era de aşteptat. Chiar dacă decizia asumării guvernării vine după supărări reciproce, pentru atacuri în campania electorală, unele lipsite de orice noimă, ea merită luată în seamă. Ilie Bolojan, preşedintele Consiliului Judeţean Bihor, la prima sa intervenţie, după alegerile parlamentare, a făcut o impresie rezonabilă, reconfirmând imaginea de care aveam cunoştinţă. Discuţii aprinse vor mai fi, dar aşa cum arată aritmetica parlamentară, doar coalizarea celor două partide tradiţionale asigură majorităţi stabile la cele două camere. În privinţa votului, pentru turul doi al prezidenţialelor, Ilie Bolojan şi-a îndemnat răspicat membrii şi simpatizanţii partidului să o voteze pe Elena Lasconi, în timp ce Marcel Ciolacu n-a enunţat nici o opţiune, s-a abţinut în privinţa susţinerii vreunui candidat în turul doi al prezidenţialelor, din punctul lui de vedere recomandarea liderilor locali nemaiînsemnând prea mult pentru votanţi. Fiind, cu alte cuvinte, inoperantă. Ceea ce nu este departe de adevăr. Atât la Camera Deputaţilor, cât şi la Senat, cele două partide, recunoscute ca pro-europene, devotate drumului european, alături de UDMR şi minorităţi, realizează majorităţile necesare, deşi fragile, pentru a le conduce. Nu lipsită de semnificaţie este bascularea europarlamentarului Rareş Bogdan, gălăgios şi radical anti-pesedist, din funcţia de preşedinte al PNL diaspora şi înlocuirea acestuia cu Sigfried Mureşan. Rareş Bogdan era un susţinător al rămânerii PNL în opoziţie şi a adus multe deservicii partidului prin intervenţiile sale contondente. Scenariul care se prefigurează este promiţător, în privinţa stabilităţii ţării, pe fondul unei scindări evidente în societate. Însă, înţelegerea „arvunită” între social-democraţi şi liberali, care încă se mai află la guvernare, ar putea fi perturbată, în cazul în care iese preşedinte Călin Georgescu, care „se pupă” cu AUR, şi ar pune piciorul în prag, ameninţând cu… anticipate. Că nu se poate, de pildă, fără Gigi Becali, reîntors în politică, eventual proptit ministru la Interne, fiindcă e şi inteligent, intransigent, şi de caracter. Fără ghilimele. Dacă iese Elena Lasconi, aceasta ar dori neîndoielnic cooptarea în coaliţie a USR-ului, partid a cărui ofertă a fost la prezidenţiale. Deşi a obţinut numai 12,2% din voturi. Are însă priză bună la diaspora. De astăzi până vineri seara este permisă campania electorală pentru turul doi al alegerilor prezidenţiale. Nici unul dintre candidaţi, pentru „marea finală”, nu impresionează la o manieră deosebită. Contestatari au şi unul şi celălalt. Unul crează probleme la Bruxelles, celălalt în ţară, dar ambii reprezintă expresia unui vot popular.
