Așa a rezumat, cu o expresie tulburătoare, prof. univ. dr. Nicolae Panea, decanul Facultății de Litere din Craiova, cele două ore petrecute în amintiri și reflecții despre regretatul profesor universitar craiovean Marin Beșteliu. Căldura vorbitorilor i-a făcut pe participanți să nu mai simtă nici măcar frigul din Sala Albastră, care a găzduit evenimentul prefațat, așa cum se cuvinte, de imnul academic „Gaudeamus igitur”. S-au decupat întâlniri și dialoguri, s-au accentuat întâmplări și fapte, s-au parcurs file din opera lui Marin Beșteliu, s-au spus cuvinte mari, de-a dreptul înduioșătoare, la care profesorii și-au stăpânit ei înșiși cu greu emoțiile. În cele câteva ore, distinșii universitari au fost cei care au coborât de pe piedestalul catedrei pentru a fi din nou studenți, studenții profesorului lor. Cu multă căldură, ei au fost cei care le-au predat propriilor studenți un curs cu o încărcătură aparte, un curs special despre un mare om și profesor.
Ideea de a-l evoca pe regretatul profesor universitar craiovean Marin Beșteliu (cel a trecut în neființă în anul 2010, răpus de un necruțător atac de cord) i-a aparținut profesorului universitar Sorina Sorescu, care s-a îngrijit de reeditarea volumului „Tudor Arghezi – poet religios”, cea mai apreciată lucrare a profesorului Marin Beșteliu. Pentru că aproape toți tinerii profesori de la catedra de Litere l-au avut ca model pe acesta, propunerea a primit imediat susținerea tuturor. Cu căldura vorbelor, cu amintirile acestora și cu mărturisirea emoționantă a soției profesorului, Marcela Beșteliu, evenimentul s-a transformat într-o întâlnire cu totul aparte, care i-a făcut pe toți cei prezenți să nu mai simtă nici măcar frigul din Sala Albastră. Deși mulți dintre studenții din public nu l-au cunoscut direct pe marele profesor, au rămas în scaune până la final, urmând îndemnului decanului Nicolae Panea care le-a spus că asistă pur și simplu la un curs despre Marin Beșteliu, un profesor-simbol pentru Universitatea din Craiova.
„Viața lui este un exemplu că o instituție nu moare niciodată”
Decanul Facultății de Litere, Nicolae Panea, din postura de moderator, a armonizat în așa fel discuțiile încât la final a scos în evidență tușa regretatului profesor. Nicolae Panea a legat destinul lui Marin Beșteliu de cel al instituției, în special al catedrei de Litere, unde a predat încă de la înființarea sa. „În 2016, Facultatea de Litere va avea un an aniversar, dar noi ne-am gândit să începem cu o perioadă aniversară. Și începem chiar azi cu omagierea unui profesor-simbol, Marin Beșteliu. Toată viața lui este practic un exemplu că o instituție nu moare niciodată. Dacă nu în ziduri, măcar în memoria oamenilor. Iar la Craiova există o pepinieră pentru cadre didactice importantă, vocea facultății noastre de Litere este din ce în ce mai puternică. Marin Beșteliu este, în memoria tuturor, cel care a făcut această legătură între generații, care a redat facultății o identitate cu totul aparte prin efortul său de zi cu zi”, a spus decanul Facultății de Litere, subliniind apoi în dese rânduri „căldura teribilă a constructorului de a crea o generație nouă”.
„Oamenii care construiesc alți oameni sunt foarte rari”
Prorectorul Universității din Craiova, prof. univ. dr. Cristiana Teodorescu, și-a amintit despre felul în care profesorul Marin Beșteliu reușea să-și captiveze studenții. „Mi-a fost profesor în studenție și mi-a marcat existența, așa cum multora le-a determinat destinele. Își începea cursul cu o privire directă în amfiteatru și fiecare credea că acel curs este făcut pentru el. Cursul era făcut pentru toată lumea, dar fiecare se simțea favorizat. Asemenea oameni sunt foarte rari, oamenii care construiesc alți oameni, care construiesc instituții”. Marin Beșteliu era deschis la toate propunerile. „Când m-am dus la dumnealui să îi propun înființarea unei secții de traducători, a spus imediat da și secția s-a făcut repede, arzându-se etapele. La fel și secția de comunicare. Apoi școala doctorală, de asemenea, s-a făcut într-un entuziasm ieșit din comun. Își deschidea sufletul către toate propunerile. Și dacă problemele erau dificile, grele, aproape imposibile, plecai cu ele rezolvate”, sunt fapte care au trecut deja în planul amintirilor pentru prorectorul Teodorescu.
„Am fost o generație norocoasă”
Prof. univ. dr. Ovidiu Ghidirmic face parte din generația profesorului Marin Beșteliu și le-a povestit studenților din sală cum a fost studenția lor. Una marcată de numele mari ale literaturii și criticii literare românești, precum George Călinescu, Tudor Vianu și Alexandru Piru. „De Marin Beșteliu, care s-a grăbit să treacă apele Styxului, mă leagă o viață, am fost, cum se spune, prieteni de o viață. Mai întâi am fost colegi la Facultatea de Limba și Literatura Română din București, pe care am absolvit-o în 1965, în urmă cu aproape o jumătate de veac. Ce repede trec anii… Am fost o generație norocoasă, zic eu, pentru că încă i-am prins la catedră pe Călinescu și Vianu. Generația mea a avut șansa unor mari modele culturale care ne-au marcat pentru întotdeauna conștiința. La cursurile lui Călinescu era o afluență de nedescris, asistența aștepta înghesuită până și pe culoarul amfiteatrului Odobescu care se dovedea neîncăpător. Dintr-o dată se auzea vocea cu inflexiunile ei neobișnuite a profesorului care apărea însoțit de o întreagă suită, croindu-și drum cu greu prin mulțime și emițând butada celebră mai apoi „La o parte, materie, trece spiritul!”. Dintr-odată asistența se relaxa, devenea jovială și profesorul începea cursul în stilul său debordant. Fiecare frază a lui era răsplătită prin aplauze, cursurile lui erau un spectacol intelectual inimaginabil, greu de uitat. Aceasta este amintirea cea mai vie și cea mai puternică care ne-a marcat studenția”.
„Cartea trebuie să intre în carnea noastră”
Studenții preferați ai profesorului Marin Beșteliu sunt, astăzi, la rândul lor profesori la catedra de Litere craioveană. Și încă unii dintre cei mai buni și mai apreciați de către studenți și de către cei care le citesc cărțile pe care și-au pus demult semnăturile.
Prof. univ. dr. Gabriel Coșoveanu, prodecanul Facultății de Litere, a legat numele profesorului său de lectură și de menirea ei: „Am întâlnit o mulțime de oameni care citesc mult, sunt unii care sunt atât de prezenți în bibliotecă că îi confunzi cu niște rafturi. Ei știu multe, pot să fie biblioteci ambulante, enciclopedii pe două picioare, dar dacă nu pot să și transmită, acel efort al lor mi se pare inutil, chiar derizoriu. De la Marin Beșteliu am învățat că lucrurile trebuie îmbinate. Pentru generația mea, noi am fost ceara și Marin Beșteliu a fost sigiliul. În lumea aceasta, dacă nu suntem împăcați cu noi înșine, dacă nu suntem armonioși, nu contează nici cărțile, nici cunoștințele, nici tonele de informații, contează să ni se audă vocea și vocea să poată să convingă. Cărțile nu sunt totul în viață, dar ele fac totul posibil. Și ca să fie totul posibil este nevoie de acel schelet uman care să sprijine acele cărți. Altfel ele plutesc și atât. Cartea trebuie să intre în carnea noastră. Profesorul Marin Beșteliu ne-a învățat aceste lucruri”.
„Un curs neașteptat de nou despre Arghezi”
Despre volumul lui Marin Beșteliu „Tudor Arghezi – poet religios”, aflat deja la cea de-a doua ediție, a vorbit prof. univ. dr. Sorina Sorescu, care și-a amintit și ea, în cuvinte învelite în discreție, despre cursul despre poetul Tudor Arghezi pe care-l ținea profesorul Beșteliu. „Un curs neașteptat de nou despre Arghezi. Nu era doar o sinteză a ceea ce se spusese despre el, dar arătă intenția de cercetare originală a profesorului Beșteliu. Descopeream publicistica, proza într-o nouă abordare și chiar este unul dintre cursurile pe care mi le amintesc cu mare plăcere. În 1999, când a apărut volumul „Tudor Arghezi – poet religios”, această intenție de a reformula, de a restructura percepția asupra lui Arghezi a devenit evidentă”.
Alți foști studenți ai profesorului, proveniți dintr-o generație și mai tânără – Cosmin Dragoste, Gabriela Gheorghișor, Cătălin Ghiță și Davian Vlad – sunt astăzi profesori și au luat cuvântul pentru a-și evoca, la rândul lor, maestrul.
„Și-a iubit mult studenții”
La eveniment a participat și soția profesorului, distinsa doamnă profesor Marcela Beșteliu. Le-a povestit colegilor și studenților despre cel care a fost omul Marin Beșteliu, caracterizându-l înainte de toate printr-o modestie ieșită din comun. „Era de o modestie dezarmantă și pentru mine. Nu s-a lăudat niciodată cu premiile sale, cu titlul de Cetățean de Onoare al Craiovei. A fost membru al Uniunii Scriitorilor într-un timp în care era greu să fii acceptat. Într-o seară am primit un telefon, era de la marele poet Marin Sorescu, care mi-a spus așa: îl rog pe nea Mărin să-și facă actele pentru a intra în Uniune de atâția ani și m-a refuzat, dar acum stau la telefon până mi le dați. O jumătate de oră am căutat după toate datele și i le-am spus prin telefon. Și așa a fost făcut membru al Uniunii Scriitorilor”. Soția profesorului i-a încredințat pe toți cei prezenți că pasiunea lui Marin Beșteliu a fost dintotdeauna învățământul și că și-a iubit mult studenții.
