E deja o certitudine, în urma scrutinului de marţi din Israel: Benjamin Netanyahu a obţinut majoritatea proiectată cu aliaţii săi religioşi şi de extremă-dreaptă şi, deşi judecat pentru fapte de corupţie, într-o serie de dosare, revine conform de altfel aşteptărilor, în funcţia de premier. Nu se ştie cât va rezista noul său atelaj politic, unul cu cele mai accentuate valenţe de extremă-dreaptă din istorie, dar asta e o altă discuţie. De o longevitate fără egal (1996-1999 şi 2009-2021) fostul premier a avut mari emoţii până a aflat rezultatul parţial de la Comisia electorală centrală, nu ceea ce oferise exit-poll-ul. Dacă avea nevoie doar de 62 de mandate, din 120, joi dimineaţa după ce Comisia desfăcuse şi numărase 93,3% din buletinele de vot, blocul de dreapta al lui Netanyahu era creditat cu 65 de mandate din care 32 pentru Likud (partidul lui „Bibi”), 19 pentru partidele ortodoxe (18 în final) şi 14 mandate –record- pentru extrema-dreaptă. Finalmente a obţinut 64 de mandate cu 2 mai mult decât avea nevoie. Blocul lui Yair Lapid a obţinut 51 de mandate. Joi, trei poliţişti israelieni au fost răniţi în cursul unui atac în Ierusalim, a indicat poliţia, care a mai menţionat că atacatorul a fost ucis. Deşi partidele arabe n-au recoltat beneficii politice semnificative au obţinut cea mai bună reprezentare din istorie în Kneset, sistemul politic israelian fiind fondat pe marginalizarea non-evreilor. La 29 septembrie a.c. Comisia electorală centrală exclusese un partid arab „Balad”, decizie anulată de Curtea Supremă a ţării şi considerată ca istorică. Palestinienii din Israel sunt privilegiaţi, în raport cu cei din teritoriile ocupate, deşi o lege din luna martie interzice palestinienilor căsătoriţi cu arabi israelieni să obţină naţionalitatea israeliană. Arabii israelieni sunt descendenţii palestinienilor rămaşi în teritoriu după crearea Israelului în 1948 şi reprezintă 20% din populaţie. Lui Mansour Abbas, liderul partidului arab Raab, care n-a făcut nimic într-o coaliţie de dreapta, anti-palestiniană condusă de Naftali Bennet, i se reproşează acum că împreună cu celălalt partid arab Hadash/Taal a decis de a nu se prezenta pe o listă electorală comună, ceea ce a privat tabăra anti-Netanyahu de câteva mandate. Premierul Yair Lapid şi-a încheiat aşadar mandatul, iar partidul său „Yesh Atid” (Există un viitor) a obţinut 24 de locuri în Kneset, în timp ce aliatul său de centru-dreapta, Benny Gants, a cumulat doar 12 mandate, urmat de 10 aleşi pentru alte două formaţii, 5 pentru partidul arab Raam şi tot 5 pentru partidul arab Hadash-Taal. În sistemul proporţional israelian partidele trebuie să obţină 3,25% din voturi pentru a accede în Kneset, rata minimă conferindu-le de facto dreptul la 4 deputaţi. Două fomaţiuni politice ostile lui Netanyahu, partidul arab Balad (2,97%) şi partidul de stânga (care a făcut parte din coaliţia Lapid) Meretz (3,15%) deplâng faptul că au fost oprite la porţile Knesetului. Meretz a obţinut 3.800 de voturi şi avea nevoie de… 4.000 care corespund pragului de 3,25%. Premierul în funcţie Yair Lapid (59 de ani) în fruntea unei coaliţii heteroclite (drepta, stânga, centru şi un partid arab), după ce a refuzat mai mult timp să comenteze rezultatul alegerilor, şi-a contramandat prezenţa la COP 2, conferinţa ONU pe climat de la Charm el Cheikh din Egipt, în cele din urmă felicitând victoria în alegeri a lui Netanyahu. Odată cunoscut rezultatul final preşedintele israelian Isaac Herzog va mandata liderul politic cel mai susceptibil, adică pe Netanyahu, de a forma guvernul, având la dispoziţie 42 de zile. Potrivit presei israeliene tabăra Netanyahu n-a mai aşteptat formala undă verde. Ex-premierul l-a mandatat pe Yariv Levin, unul dintre apropiaţii săi, pentru antamarea de discuţii, care s-ar putea complica din cauza partidelor religioase şi a situaţiei incomode în care se află „Bibi” din cauza dosarelor în justiţie, pentru care are nevoie vitală de imunitate. Astfel, Itamar Ben Gvir (Sionismul religios) antiliberal, antidemocrat, homofob vrea postul de ministru la Securitatea civilă, iar Bezalel Smotrich pe cel de la Apărare, în contextul conflictului israelo-palestinian care cunoaşte pusee de recrudescenţă. Nominalizarea unor radicali i-ar putea crea dificultăţi lui Netanyahu pe scena internaţională. Departamentul de stat şi-a exprimat deja speranţa că toţi responsabilii israelieni vor continua să partajeze valorile unei societăţi deschise democratice şi purtătoare de toleranţă şi respect pentru societatea civilă, în special grupul minorităţilor. Importante şi pentru Rusia şi pentru Ucraina alegerile din Israel au dat răspunsul cunoscut. Netanyahu este recunoscut pentru abilităţile sale de a găsi un teren de detentă cu Moscova, dar şi cu Kievul. „Noi suntem pregătiţi”, a declarat Maria Zaharova, purtătorul de cuvânt al ministerului rus de Externe, pentru dezvoltarea şi ranforsarea cooperării reciproce. Pentru palestinieni vestea nu e deloc bună. Un raport din luna februarie al lui Amnesty International descria în detaliu cum reprezentarea cetăţenilor palestinieni din Israel în procesul deciozional „a fost restrâns printr-un ansamblu de legi şi politici israeliene”.
