Alaltăieri (2 octombrie) s-au împlinit exact… 39 de ani, de la unul din meciurile de legendă ale Craiovei. Le lăsăm acum, în arhiva amintirilor, pe cele din ediţia de vis a Cupei UEFA (1982-1983) când s-a acces în semifinalele competiţiei, fiindcă povestea fabuloasă a returului cu AS Monaco (2-0 în prima manşă, le Stade Louis II – 7.765 spectatori) pe Centralul din Bănie, n-are asemănare, ca suspans. Cele două cluburi, conform unei directive UEFA, favorabilă echipelor din estul Europei, conveniseră în privinţa reciprocităţii, care presupunea suportarea cheltuielilor de cazare şi masă pentru un număr de membri din delegaţia vizitatoare. Nu mai descriu acum ce condiţii de confort a oferit clubul monegasc delegaţiei craiovene, care a avut şi câţiva ziarişti, printre care m-am numărat, alături de Sebastian Domozină, Constantin Alexe (Sportul), Răzvan Bărbulescu (Flacăra). Dacă au mai fost şi alţii, nu-mi mai amintesc şi nici nu mai cotrobăi prin agendele îngălbenite de trecerea timpului. Ştefan Covaci, Dumnezeu să-l odihnească, care a însoţit echipa Craiovei (cu ani în urmă antrenase echipa Franţei) şi ne ştiam din alte împrejurări, nu le mai descriu aici, mi-a sugerat să organizez, în semn de ospitalitate românească, la partida retur, pentru ziariştii francezi o ieşire „a la campagne”, dacă se poate, o masă cu… fazani ş.a.m.d.. Pentru o asemenea aventură insolită, o descindere în teritoriu cu străini, era obligatoriu un ok al liderului comunist de la Dolj, pe atunci Gheorghe Stoica, fire imprevizibilă, ajuns apoi ministru, etc.. Şi o adevărată minune: explicându-i cu cronicile din Nice Matin, L’Equipe şi ce ziare i-am mai prezentat, care nici nu lăudau –n-aveau motive- dar nici nu stigmatizau echipa Craiovei şi-a dat consimţământul, pentru orice loc din Dolj, exceptând… IAS Segarcea. Fără motive. N-am aranjat, însoţit de prietenul Domozină, nimic la Segarcea, ci la fazaneria Cobia, unde tehnicianul Popescu, un om extraordinar, afabil şi de mare caracter, ne-a încredinţat de toată susţinerea lui. Numai că dacă delegaţia de ziarişti români la Monaco a cuprins 5-6 persoane, francezii au venit vreo 20, care au umplut un autobuz. O problemă insurmontabilă: instalaţia sanitară. Au curăţat bieţii oameni de la Cobia WC-ul lor dintr-o fundătură a curţii, au pus prosoape, apă în nişte vase, săpun, dar nu eram la Monaco. De fazanii făcuţi la ceaun francezii nici nu s-au atins, în schimb pâinea caldă din ţăst, vinul roşu şi nucile noi, din abundenţă, au făcut furori. S-au apucat de cântat, în fine buna dispoziţie s-a instalat repede, Cabernetul de Segarcea îşi etala virtuţile şi am scos-o la capăt, ca organizatori de circumstanţă, „şefi de protocol”, după care ne-am condus oaspeţii bine dispuşi la hotelul Jiul. A doua zi pe „Central”, în prezenţa a 45.000 de spectatori, Universitatea Craiova, lipsită de aportul lui Rodion Cămătaru, accidentat grav (fractură de peroneu) de Dorian Ştefan, fundaşul central al FC Argeş (va lipsi şi la partida cu Irlanda de Nord din 16 octombrie 1985, una decisivă pentru CM din Mexic 1986), a scris o pagină de istorie. Ce s-a întâmplat pe teren rămâne de domeniul basmului. AS Monaco, care pleca de la liniştirorul scor de 2-0 (Bruno Bellone -21 şi Bernard Genghini 72) va rămâne cu buzele umflate fiindcă Gheorghiţă Geolgău (min. 19, 78) şi Marian Bîcu (min. 25) vor fi marcatorii unei partide, cum spuneam istorice. Obţinută printr-un spirit de sacrificiu nebun şi un devotament fără margini. La monegasci evoluau Ettori Amoros, Stojkovic, Bravo, Puel, Genghini, Bellone, Fofana, nume cunoscute în fotbalul francez. Înfrângerea de la Craiova este considerată una din cele mai ruşinoase din palmaresul clubului. Ultimele minute ale partidei retur au fost o veşnicie, fiindcă un gol al francezilor îi califica în turul următor. La Monaco, în premieră, Gică Popescu fusese titular în prima echipă evoluând în linia mediană alături de Vasile Mănăilă, Pavel Badea şi Ion Căţoi. Doi juniori: Pavel Badea şi Gică Popescu! A fost o zi mare pentru Cetatea Băniei. Una de neuitat. În turul următor, Craiova urma să întâlnească Dinamo Kiev care trecuse de Utrecht (2-1 şi 4-1) şi ambasada noastră din Olanda ne-a trimis o înregistrare video, cu partida tur a kievenilor, în final încredinţând jucătorii că în caz de victorie o au pe… Raffaella Carra, într-un concert al acesteia. Partida tur s-a încheiat la egalitate (2-2). Dar asta e o altă poveste.
