În iunie 1942, mai multe nave comerciale care parcurgeau strâmtoarea Malacca de lângă coasta Malaeziei, au primit un înfricoşător SOS: „Toţi ofiţerii, inclusiv căpitanul, zac morţi în camera hărţilor şi pe punte. Posibil e mort tot echipajul”. După o scurtă perioadă de timp a fost primit un mesaj final: „Mor şi eu”.
Navele din apropiere au identificat sursa semnalului ca provenind de la o navă comercială olandeză – „SS Ourang Medan”.
Cel mai apropiat vas comercial, “The Silver Star”, s-a îndreptat cât de rapid a putut spre sursa de unde a venit semnalul de primejdie. Dar urcând pe Ourang Medan, marinarii au fost îngroziţi de ceea ce au văzut: Toţi membrii echipajului zăcea morţi, iar cadavrele lor erau împrăştiate pe punte.
Ochii oamenilor erau încă deschişi şi expresiile care reflectau spaimă rămăseseră îngheţate pe feţele lor. Grupul de pe “The Silver Star” au găsit operatorul radio decedat, mâna lui aflându-se încă pe pârghia de transmitere în Codul Morse. Ochii telegrafistului erau, de asemeni, larg deschişi.
Dar cea ce a fost cu adevărat ciudat, era faptul că pe corpurile lor nu au fost găsite semne de răni sau alte leziuni corporale. Echipajul navei “The Silver Star” a vrut să tracteze nava înapoi spre port, dar înainte de a începe, s-a ivit un fum care venea dinspre punţile de jos ale navei. Marinarii a revenit imediat pe nava lor, reuşind să se pună la adăpost înainte ca “SS Ourang Medan” să explodeze şi să se scufunde rapid.
Unii au expus ipoteza că nori de gaze nocive au ieşit la suprafaţă prin fisurile de pe fundul mării şi au cuprins nava, alţii au dat vina pe fenomene supranaturale, dar până astăzi, soarta echipajului rămâne un mister.
