„Statuificarea”, un termen folosit de elite, în vremuri recente, pentru ex-preşedintele Traian Băsescu, prin ponegirice de tristă amintire, proiectarea aceastuia în galeria marilor bărbaţi de stat ai omenirii, exerciţii de rutină, n-a fost în zadar. Pe cale să piardă războiul, Traian Băsescu şi-a ciuruit din nou toţi detractorii. Curtea Constituţională a României a admis marţi, 1 iulie a.c., excepţia de neconstituţionalitate, ridicată de fostul preşedinte Traian Băsescu, împotriva prevederii Legii nr. 243/2021 privind acordarea unor drepturi persoanelor care au avut calitatea de şef al statului român. Decizia, luată în unanimitate, permite fostului preşedinte primirea „înapoi” a următoarelor beneficii: o locuinţă de protocol cu destinaţie de reşedinţă (cabinet de lucru, încadrat cu un consilier şi un post de secretar), o indemnizaţie lunară egală cu 75% din salariul avut în exerciţiu, pază şi protecţie, precum şi folosirea gratuită a unui autoturism asigurat de SPP. Decizia CCR a venit la 3 ani după ce Traian Băsescu atacase modificarea Legii 406/2001, prin care i-au fost retrase privilegiile cuvenite ca fost preşedinte. După cum se ştie, la 23 martie 2022, ICCJ a decis definitiv că fostul preşedinte Traian Băsescu a colaborat cu Securitatea, a făcut poliţie politică, dând declaraţii sub numele conspirativ „Petrov”. Discuţia este lungă. Notele informative date de Traian Băsescu au avut consecinţe directe. Aşadar, Băsescu şi-a primit „tainul” pentru consolidarea statului securistic, pe care a reuşit-o deplin. Duplicitatea lui, ipocrizia, nu mai au nevoie a fi invocate. Şi, totuşi, să ne reamintim că în mesajul său adresat Parlamentului cu prilejul prezentării Raportului Comisiei Prezidenţiale pentru analiza dictaturii comuniste din România (18 decembrie 2006), Traian Băsescu spunea, referindu-se la Securitate, că „a fost o instituţie esenţială în susţinerea statului comunist ilegitim”. Gestul său era subsumat faptului că „ne-am asumat ca naţiune valorile democratice”. Securitatea, considera Băsescu, a fost instrumentul care a pus în practică deciziile politice. Poate că în epoca 2004-2014 intelectualitatea umanistă trebuia să consume acest fruct otrăvit al partizanatului politic. Îi venise vremea. Intelectualii s-au recunoscut cu valorile lor în activitatea preşedintelui. Pe unde a trecut Băsescu democraţia a tremurat ca varga. A îndopat sistemul cu oamenii săi de încredere, a desenat democraţiei mustăţi şi coarne de drac. Mâna de ajutor dată lui Băsescu de curtezani şi camarilă a fost, chipurile, pentru instaurarea statului de drept. Neclintit în autoritarismul său suveran, a reuşit să-şi creeze propriul stat de drept, adaptat urgenţelor sale. După plecarea lui, la 11 ani, s-a văzut pupat pe suflet de CCR. Unii au rămas poate cu gura căscată, dacă asta mai conta. După ce, cum spuneam, „a ciuruit” pe cine a vrut. A contat pe suspans, a ieşit din canoane, dar n-a pierdut azimutul ştiind ce vrea: şi-a urmărit ţintele cu o iscusinţă greu egalabilă. „V-am… ciuruit”. Şi l-a cam luat cu râs.
