INTERVIU //Deputatul G.Mocanu, despre priorităţile relaţiei RM-România

autor : Svetlana Matei ( preluat dupa Deschide.md)

Deputatul neafiliat George Mocanu a fost ales recent  preşedinte al Comisiei pentru integrare europeană dintre Parlamentul Republicii Moldova şi cel al României. Prin prisma acestei calităţi, dar a celei de polician din tânăra generaţie, parlamentarul ne face o radiografie a situaţiei politice din Republica Moldova şi a relaţiilor bilaterale cu România. Deasemenea, George Mocanu ne comentează creşterea numărului unioniştilor şi ne spune cum, în opinia lui, trebuie gestionat acest fenomen. Pe final, deputatul îşi punctează priorităţile legislative pentru perioada acestui mandat. 

Cum apreciaţi situaţia politică actuală?

Cred că principala problemă a Republicii Moldova este lipsa de predictibilitate, cu toate consecintele care decurg din această situaţie. Instabilitatea, deoarece, prin ,definiţie presupune riscuri, aduce după sine investitori mai puţini, creşterea migraţiei, investiţii publice blocate, parteneri externi mai rezervaţi în angajamente pe termen lung, funcţionari care urmăresc mai atent schimbarea politică a şefului decât exercitarea atribuţiilor funcţionale etc.

Dupa 25 de ani de independenţă, chiar dacă la guvernare s-au perindat atât forţe de stânga, cât şi de dreapta, oamenii au rămas la fel de săraci şi lipsiţi de sentimentul dreptăţii. Gradul de nemulţumire este mare, iar nemulţumirea lor este absolut justificată. După 2009 a apărut o speranţă în schimbare. Dar guvernarea ultimilor şapte ani a ridicat constant nivelul aşteptărilor, uneori forţat. După aşteptări mari, urmează mari dezamăgiri. Situaţia a degradat în special în ultimii doi ani, din cauza multiplelor compromisuri politice făcute de membrii coaliţiei de guvernare, iar de această situaţie au profitat forţele care nu îşi doresc continuarea drumului de integrare europeană pentru Moldova.

Guvernul actual are o misiune extrem de dificilă: să avanseze pe calea implementării Agendei de Asociere la Uniunea Europeană, să ofere rezultate palpabile în termen restrâns, dar să ofere şi speranţa că lucrurilor vor evolua şi pe termen mediu. Toate astea în condiţii de credibilitate scăzută din partea cetăţenilor, a dezamăgirii cumulate şi generalizate şi a unei situaţii economico-financiare extrem de dificile. Totuşi, în pofida acuzaţiilor, determinarea guvernării de a oferi rezultate este mare, înţelegând că doar aşa se poate câştiga atât încrederea interna, cât şi externă.

Totodată, o parte a opoziţiei cere alegeri anticipate, deşi alegerile parlamentare au avut loc acum un an şi şase luni. În ultimii şase ani am avut însă patru cicluri electorale parlamentare, două locale şi un referendum constituţional nevalidat din cauza slabei prezenţe la vot. Exemplul ultimilor ani ne arată că alegerile anticipate nu au fost o soluţie pentru intrarea în normalitate şi într-o zonă de dezvoltare. Mai mult, astăzi alegerile anticipate înseamnă atât riscul unei catastrofe economice din cauza situaţiei dificile din domeniul financiar, cât şi riscul aducerii în spatele frontului ucrainean, la hotarul Roâaniei şi Uniunii Europene a unui regim antioccidental.

Miza politică urmatoare ţine de alegerile prezidenţiale din toamnă. Din anul 2000 preşedintele Republicii Moldova a fost ales de Parlament. Dupa 16 ani cetăţenii vor merge din nou la vot pentru a alege singuri Preşedintele. Multe dintre mişcările politice de la Chişinău trebuie văzute şi din perspectiva strict electorală. Tradiţional, politicienii folosesc peria mediatica pentru spălarea imaginii politice cu mult sârg şi pasiune, iar acuzaţiile şi limbajul populist capată cote incredibile.

 Aţi fost ales preşedintele Comisiei pentru integrare europeană dintre Parlamentul Republicii Moldova şi cel al României. Care vor fi priorităţile dumneavoastră, fiind în această postură?

Scopul Comisiei este de a aprofunda relaţiile dintre Republica Moldova şi România, preluând experienţa României în procesul de integrare europeană. Totodată, eu îmi înţeleg rolul prin facilitatea şi încurajarea contactelor, schimburilor şi a oricăror procese care ar îmbunătăţi şi dezvolta relaţiile bilaterale. Cred că atenţia ar trebui focusata pe domeniile economic, educaţional, justiţie şi media. Bineinţeles, pastrând pe agendă şi celelalte domenii importante. Dintre toate acestea, am avansat cel mai mult la capitolul educaţie, atât datorită miilor de studenţi care îşi fac studiile în România, cât şi datorită investiţiilor mari făute de România în infrastructura educaţională din Moldova. Aş vrea să profit de această ocazie pentru a mulţumi tuturor cetăţenilor României, dar şi factorilor decizionali din administraţie pentru contribuţia lor la dezvoltarea Republicii Moldova. Acest sprijin, mai ales din ultimii ani, se simte şi este apreciat. Creşterea numărului de persoane care privesc cu speranţă către Romania este in creştere geometrică.

Cum comentaţi faptul că în ultima vreme tot mai mulţi politicieni îşi exprimă direct sau mai „ambalat” susţinerea Unirii din Republica Moldova şi Romania. Credeţi că creşterea numărului unioniştilor le-a dat curaj sau e vorba doar de declaraţii care să le aducă capital politic?

Cred că ambele supoziţii sunt adevărate. Este evident că numărul de cetăţeni care văd în România unica soluţie pentru depăşirea crizei prelungite din Republica Moldova este în creştere. În condiţiile în care nicio formulă de guvernare de până acum nu a acoperit aşteptările minime ale populaţiei, instituţiile statului sunt extrem de slabe, sentimentul nedreptăţii – omniprezent, răbdarea pentru aşteptarea schimbării – epuizată, unirea cu România este vazută de tot mai mulţi cetăţeni nu doar ca o împlinire a unui ideal naţional, dar şi ca o soluţie de salvare. Cu parere de rău, această atitutidine favorabilă consolidării relaţiilor dintre România şi Republica Moldova nu este suficient reflectată în acţiuni politice şi economice, nu este valorificat potenţialul deschis. De aceea, Comisia mixtă pentru integrare europeană dintre Parlamentul Republicii Moldova şi cel al României poate avea acest rol de aprofundare şi dezvoltare a relaţiilor bilaterale.

În opinia Dvs, cum ar trebuie să fie „gestionată” creşterea numărului unioniştilor? Ce trebuie să facă organizaţiile neguvernamentale/cetăţenii (în special tinerii) care susţin şi promovează acest curent. Dar partidele politice?

Cred că fiecare trebuie să facă tot ce poate mai bine acolo unde este. Orice avansare a acţiunilor bilaterale poate fi un pas spre unire. Armonizarea legislaţiei, creşterea schimburilor comerciale, sporirea investiţiilor, dezvoltarea de proiecte comune transfrontaliere, creşterea schimburilor culturale si educaţionale sunt doar cateva dintre acţiunile care apropie tot mai mult cele doua maluri de Prut. Toate acestea pot fi realizate atât la nivel guvernamental, dar şi de societatea civilă. Cea mai slabă formă de integrare în acest moment este cea politică. Deşi numărul de cetăţeni care ar vota pentru unire în cazul unui referendum este în creştere (după unele sondaje 25-30%) niciun partid politic parlamentar sau extraparlamentar pro-românesc nu are această cotă de încredere. Problema este în general în slaba încredere în partidele politice din Moldova. Prea multe dezamagiri şi promisiuni nerealizate. Și prea mulţi impostori care îşi lipesc tricolorul în frunte, iar în spate au o steluţă roşie cu cinci colţuri.

Care sunt priorităţtile dvs în activitatea legislativă până la urmatoarele alegeri parlamentare?

Prioritatea zero este, cu siguranţă, implementarea Agendei de Asociere la Uniunea Europeană. Este, în acest moment, formula prin care putem oferi dezvoltare şi perspectivă ţării. Concentrarea maximă în acest moment este pe sectorul justiţiei şi pe sistemul financiar-bancar. Nu putem avansa în relaţiile cu partenerii externi,  nu putem avea încredere în efectul altor actiuni pe care le facem fără redresarea şi transparentizarea sistemului. Riscurile ar fi prea mari. Reforma administraţiei publice centrale şi locale este o altă prioritate care ar permite schimbarea pozitivă a arhitecturii instituţionale. Avem o listă cu proiecte de lege care ar aduce schimbari punctuale ale cadrului legislativ actual în domeniile educaţional, agricultură, sănătate ş.a. De asemenea, îmi propun să acord mai multă atenţie consolidării instrumentului de control parlamentar. Destul de slab folosită în Parlamentul de la Chişinau, această atribuţie a legiuitorului ar permite păstrarea „ritmului şi vitezei” de implementare a schimbărilor atât de mult aşteptate de cetăţeni.