Deunăzi, pe când salcâmii deja înnebuniseră de-a binelea şi iasomia se destrăbăla prin pâlcurile de rai doljean cu efluviile ei inefabile, se duse vestea că un greiere de prin părţile locului se vrea reevaluat, pentru a nu mai concerta aşa, de capul lui, şi a fi pus şef de taraf. Profesie liberală. Că se prefigura schimbare de rânduire şi funcţia asta, e drept, nepotrivită, o mai deţinuse odinioară, prilejuindu-i şi lui apariţii publice, jocuri de imagine şi de interese. Zăcuse o vreme, abandonat, neluat în seamă, considerat reformat şi inapt pentru alte proiecte. De perspectivă. Din cauza CV-ului boţit iremediabil. Dar se întremase, autosugestionându-se că mai avea ceva de spus, iar CV-ul boţit, şi mai ales imaginea, din cauza clevetitorilor, printr-o reevaluare şi reformulare din perspectivă nouă, puteau fi cosmetizate. Că şi virginitatea furnicii se mai reabilitează. Destinele se spală astăzi precum banii. Şi, astfel, greierele se duse, slugarnic, la şeful ierarhic, cu dorinţa deloc timidă că s-ar vrea promovat în nomenclatura de mâine-poimâine, răsplătit cu o funcţie de răspundere, eventual de şef de taraf. Cum spuneam. Chiar dacă nu-l mai ajută vocea. Cu restul calităţilor n-a stat niciodată bine. Dar fidelitatea, caracterul ales, disponibilitatea de a se descurca avantajos în orice împrejurare, erau de luat în seamă. Şi astfel intră greierele nostru în patima grea a aşteptării unui răspuns convenabil. Care nu venea, fiindcă socoteala lui nu se potrivea cu cea a birocraţiei de la centru. O sumedenie de presupuneri sumbre i-au luat somnul cu asalt. Dacă meritele sau performanţele sale anterioare fuseseră topite în judecăţi conjuncturale, dozaj tactic şi potriveli de ordinul artizanatului politic? Dacă frazeologia, stilul amar, estetismele de tot soiul, tribulaţiile sale neaoşe, frizând primitivismul, nu mai convingeau? Cu grăbite plecăciuni, mai încercă audienţe la şeful ierarhic, aproape lăcrimând. Înnebuniţi, salcâmii înfloriţi îi potenţau dorinţa de petrecere. De chef prelungit. „Dar de-acuşi s-a isprăvit”, află el, cu glas sfârşit, de la starostele greierilor. Funcţia de şef de taraf va fi încredinţată unui greiere mai tânăr, mai viguros, mai… european. Că şi greierimea trebuie integrată. Dar o slujbă cu simbrie se va găsi, probabil, şi pentru greierele nostru. Greierele nostru sfertodoct dotat cu o cultură administrativă de almanah, coleg de bancă la limba română cu alţi greieri îşi pregătea „aria mascaradei”. Şi să vezi concert!
