Începând cu 1996, Departamentul de Stat al SUA l-a calificat drept „cel mai important sponsor financiar al activităţilor extremiste islamice”, acuzându-l de organizarea unor tabere de antrenare a teroriştilor în Afganistan şi Sudan. În luna august a acelui an bin Laden a făcut public primul său mesaj către musulmani – de a ataca obiectivele militare americane, un apel mediatizat în tot Orientul Mijlociu. Rolul său în războiul împotriva ocupaţiei sovietice din Afganistan, în anii ’80, făcuse din el o persoană cunoscută în întreg Orientul Mijlociu. La 12 mai 1997 CNNa difuzat primul interviu al unui jurnalist american, deţinător al unui premiu Pulitzer, Peter Arnett, cu Osama bin Laden. Întrebat despre planurile sale viitoare, bin Laden a replicat: „cu voinţa lui Dumnezeu, o să le vezi şi o să auzi despre ele în mass-media”. Întors acum în Afganistan „se opunea cu violenţă prezenţei trupelor americane în Arabia Saudită”, trupe care sosiseră acolo în urma invaziei din 1990 a lui Saddam Hussein în Kuweit. Bin Laden era convins că membrii familiei al-Saud, care conduceau Arabia de generaţii, erau „renegaţi” ai islamului. Antipatia lui bin Laden faţă de regimul saudit era ciudată, de vreme ce familia lui devenise extrem de bogată tocmai datorită legăturilor cu familia regală. S-a vorbit mult în ultimii zece ani despre Osama bin Laden, devenit cel mai căutat om din lume. Şi se va vorbi şi de acum încolo, căutându-se explicaţii şi legături invizibile între bin Laden şi alte organizaţii militante, sub tutela Al-Qaeda. Osama bin Laden este, de fapt, plasat în realitate, într-o tradiţie care datează de cel puţin 50 de ani, atunci când au apărut marii tribuni ai politicii arabe. Care, la început, prin radio, apoi prin televiziune, se adresau într-un spaţiu cultural comun arabilor. Foloseau o limbă arabă standard, clasică, de presă. Bin Laden n-a făcut, însă, doar ceea ce făcuseră anterios Nasser sau George Abaches, în anii ’60-’70. Aparţinând unei generaţii care n-a cunoscut decât inamovibile dictaturi militare, după anii ’70, precum cea a lui Assad în Siria, Sadat şi Mubarak în Egipt, Gaddafi în Libia sau Saddam Hussein în Irak, bin Laden apare într-un moment de profundă schimbare a câmpului mediatic arab: după decenii de monopol de stat puternic privind audiovizualul, prin apariţia posibilităţilor de exprimare liberă, graţie tehnologiei digitale şi internetului. Sigur, Osama bin Laden este departe de discursurile lui Nasser sau George Habash. În anii ’80, bin Laden recrutase doar luptători pentru Afganistan. A petrecut mult timp în Arabia Saudită, unde a învăţat să explice, unui public larg, cu răbdare şi chiar prin dialog, ceea ce avea de spus, surclasând discursurile teoretice aparţinând lui Al-Zawahiri sau Azzam, mult prea specifice şi adresate militanţilor. Bin Laden învaţă să se adreseze spectatorilor. Bin Laden nu etalează vreo teorie, dar solicită o condamnare morală violentă, devine anti-american, monopolizând imaginaţia colectivă. Apariţia sa publică se produce într-un moment în care lumea arabă era complet închisă din punct de vedere politic, fiind imposibil de auzit vreo altă voce decât cea oficială în ţările arabe. După schimbarea de regim din Irak, datorată intervenţiei din exterior, recursul său la violenţă extremă se face frecvent auzit. Este greu de spus dacă această recalibrare a discursului, ferm anti-american, va conduce la ceea ce se petrece astăzi în lumea arabă. Al-Qaeda a fost, până acum, singurul producător de imagini şocante. În prezent, revoluţiile arabe au ieşit să atragă atenţia presei de pretutindeni, producând imagini noi, interesante pentru mass-media. Există demonstraţii, oameni în stradă, lucruri care se mişcă, estimându-se o scădere a violenţei teroriste. Ceea ce rămâne greu de înţeles, deocamdată, este finanţarea lui bin Laden, vorbindu-se de sume care îi soseau prin curier, altele prin intermediul vechiului sistem havala, care operează de mult în Asia şi Orientul Mijlociu şi în care banii – sume mai mici sau mai mari – erau transmişi printr-o serie de indivizi de încredere, după doar o strângere de mână. Sute de milioane de dolari au fost transferaţi prin acest sistem în fiecare an, fondurile fiind imposibil de controlat. Mult mai abil decât Carlos Şacalul, se presupune şi mult mai instruit, Osama bin Laden rămâne, încă, şi după uciderea sa „un teritoriu de descoperit”.
