Alături de liderii din Polonia, Ungaria, Bulgaria şi Slovacia, premierul român, Nicolae Ciucă, a semnat o scrisoare comună, adresată preşedintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, prin care solicită fonduri suplimentare pentru fermieri, aceştia deplângând faptul că au fost afectaţi de importurile masive de cereale din Ucraina. Importuri generate de un context, de care preşedinta CE a lăsat impresia că are cunoştinţă, întrucât contribuise într-un fel la geneza lui. În esenţă, s-a solicitat suplimentarea fondurilor europene alocate fermierilor drept compensaţii, dar şi posibilitatea folosirii acestor fonduri pentru direcţionarea exporturilor ucrainiene către ţările din Africa şi Orientul Mijlociu. Recent, cotidianul francez „Le Figaro”, sub titlul „Les agriculteurs d’Europe de l’Est victimes de l’afflux du ble ukrainien”, descrie extrem de corect ceea ce s-a întâmplat. Mai mult, cotidianul francez de bună reputaţie, punctează decisiv, adică pune punctul pe „i”, menţionând că acordurile privind valorificarea cerealelor ucrainiene au permis deturnarea produselor agricole respective spre ţările din „sfera sa de influenţă”, încât directorul Crucii Roşii pentru Africa a confirmat încă din decembrie anul trecut că „cerealele exportate de Ucraina, în cadrul acordului, nu s-au îndreptat spre Africa”, contestând ipoteza potrivit căreia războiul este la originea crizei create. Punct de vedere discutabil. Chestiunea a devenit delicată, prin faptul că fermieri din ţări care susţin Kievul, în războiul de acum răvăşitor, sunt în suferinţă. Pentru 7 aprilie a.c., fermierii români, din cadrul Alianţei pentru Agricultură şi Cooperare, care reuneşte organizaţiile LAPAR, Federaţia Naţională ProAgro, UNCSV şi Forumul AFPR, anunţă ample proteste naţionale în cadrul mai multor localităţi din ţară, inclusiv Bucureştiul. Ei se plâng de faptul că „eliminarea totală, începând cu mijlocul anului trecut a taxelor vamale pentru toate mărfurile din Ucraina, a stimulat femierii ucrainieni să vândă sub costuri, promovând un dumping involuntar, care a perturbat extrem de puternic piaţa din România”. În aceste condiţii organizaţiile membre ale Alianţei pentru Agricultură şi Cooperare au convenit să demareze acţiuni de protest, solicitând între altele activarea urgentă a măsurilor de salvgaldare (a suspendării concesiilor tarifare) acordate prin regulamentul (UE) 2022/870 al Parlamentului European şi al Consiliului din 30 mai 2022, revenirea la taxa vamală de bază, calcularea riguroasă a pagubelor suferite de fermierii români şi identificarea unor surse alternative de finanţare europeană, din care aceştia să fie compensaţi în baza unui mecanism de distribuţie echitabil, pe întreaga durată a aplicării măsurilor de suspendare a taxelor vamale de import pentru comerţul cu Ucraina. Sunt mai multe doleanţe decente exprimate de Alianţa pentru Agricultură şi Cooperare. Fermierii români se văd cu spatele la zid şi nu ştiu ce vor face, întrucât au în silozuri importante cantităţi de grâu, porumb şi floarea-soarelui. „Coridoarele solidarităţii” cerute imperativ de UE, după invazia rusă în februarie 2022, n-au funcţionat cum se spera şi au produs efecte dramatice, e drept neanticipate. În demersul fermierilor români nu trebuie văzută o atitudine anti-Kiev, ci o disperare, la care soluţia imediată nu este alta decât o intervenţie coerentă, clară, concretă din partea Comisiei Europene. Căruia i se raliază inclusiv premierul român Nicolae Ciucă, înţelegând starea de fapt a lucrurilor. Să nădăjduim aşadar, după ce însuşi vicepreşedintele executiv al Comisiei Europene, Frans Timmermans, a reiterat ferm că fermierii români vor primi un nou ajutor, pe baza unei formule echitabile. Fiindcă vorbă veche şi nedezminţită „frate, frate…” şi mai departe ştiţi.
