158 de parlamentari francezi, din care 107 deputaţi şi 51 de senatori, sunt candidaţi la alegerile regionale şi teritoriale, din Franţa, din 6 şi 13 decembrie a.c.. Asta înseamnă că un parlamentar francez, din şase, se regăseşte în postura de candidat la alegerile regionale. Pentru moment legea în vigoare autorizează cumulul de mandate. Într-o asemenea situaţie, pentru 40 de parlamentari (27 deputaţi şi 13 senatori) care se prezintă la alegerile regionale, nu vor fi probleme de nici un fel, întrucât legea autorizează cumulul de ales local, cu statutul de parlamentar. Din 2017, un parlamentar nu va mai putea deţine concomitent şi calitatea de preşedinte sau vicepreşedinte de consiliu departamental, preşedinte sau vicepreşedinte la intercomunitate. În schimb, mandatul local, de simplu consilier (municipal, intercomunal, departamental sau regional) va putea fi conservat. Noile dispoziţii votate la debutul mandatului de preşedinte al lui Francois Hollande interzic deja parlamentarilor să cumuleze mai mult de un mandat local. Dar prevederile intră în vigoare din 2017. Cum alegerea parlamentarilor francezi are particularităţi faţă de sistemul nostru de alegeri, se fac deja speculaţii în privinţa preluării mandatului, astfel ca începând din 2016 deputaţii şi senatorii, preşedinţii sau vicepreşedinţii de regiune vor trebui să aleagă. Aşa stând lucrurile în privinţa regimului de incompatibilităţi suntem înaintea francezilor, numai că pe ei nu îi interesează “performanţele noastre morale” tutelate de Legea 161/2003, cu modificările şi completările ulterioare, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, de funcţionari publici şi în mediul de afaceri, Legea 393/2004 privind statutul aleşilor locali, Legea 215/2001 privind administraţia publică locală ş.a.m.d.. Mai zilele trecute, Agenţia Naţională de Integritate, în temeiul legislaţiei existente, a enumerat câţiva aleşi locali, din judeţul Dolj, că s-au aflat în stare de incompatibilitate, prin faptul că au deţinut simultan şi calitatea de membrii în cadrul unor consilii de administraţie ale unor unităţi de învăţământ gimnazial sau liceal. Fireşte, putem accepta că unde-i lege, nu-i tocmeală, şi nu e vina inspectorilor de integritate că aplică întocmai prevederile legislaţiei în vigoare. Nu e vorba nici măcar de un exces de zel, fiindcă slavă Domnului, nu de cazuistică duce lipsă ANI. Problema în discuţie este următoarea: actualul Parlament nu a luat în discuţie, în nici o împrejurare, stufoasele referiri la regimul de incopatibilităţi ale unui ales local sau funcţionar public, pentru a vedea ce trebuie menţinut şi ce nu trebuie. “Secerişul” ANI a avut continuitate logică. Când statutul de ales local este incompatibil, între altele, cu funcţia de administrator al unei societăţi comerciale, fără nici o legătură cu instituţia publică respectivă, sau când un primar – crescător de albine – devine incompatibil pentru că este înregistrat ca Persoană Fizică Autorizată (PFA), lucrurile nu sunt tocmai în regulă. Francezii discută, în aceste zile, despre “cumularzi”, şi acolo unde vor găsi de cuviinţă, vor pune ştampila, chiar pe unul dintre aceştia, considerându-l mai potrivit decât un non-cumulant. Ceea ce înseamnă, mai spunem odată, că suntem mult înaintea lor, dar ei n-au aflat acest lucru.
