Războiul dintre Hamas şi Israel pune în umbră, dacă nu eclipsează, de-a dreptul, războiul din Ucraina. Ambele la fel de dramatice şi de complicate prin derularea şi consecinţele lor. Cum contraofensiva ucraineană, după atingerea punctului culminant, a fost dejucată, iar forţele ruse menţin iniţiativa în estul ţării sau conservarea a ceea ce ocupă, optimismul statului major kievean se luptă doar să mascheze eşecul aparent al unor operaţiuni îndelung preparată, în care avea mari speranţe. Problema cea mare, în acest moment, nu este alta decât aceea că nimeni nu ştie cu adevărat cât de grav va fi războiul din fâşia Gaza, un conflict mai complicat decât toate celelalte intervenţii occidentale din ultimii 10 ani. Este vorba de un teritoriu în care luptele se desfăşoară nu numai la suprafaţă, ci şi în subteran, unde o reţea lungă de tuneluri, de câteva sute de kilometri, unele armate cu beton, nu pot fi uşor sparte în bucăţi. Drama umanitară este una care consternează nu numai Europa. Pe frontul ucrainean, potrivit generalului Valeri Zaluzjni, contraofensiva, descrisă în interviul din The Economist, se află în impas şi doar „noile tehnologii” ar putea schimba o situaţie ce aminteşte de primul război mondial. Ce înseamnă „noile tehnologii” nu se precizează. La rândul său, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peşkov, i-a răspuns: „nu, conflictul nu este în impas, Rusia îşi continuă operaţiunea militară specială fără încetare. Toate obiectivele stabilite trebuie atinse”. Să admitem exagerarea de circumstanţă. În jurul oraşului Avdiivka, unde forţele Moscovei desfăşoară atacuri intense de câteva săptămâni, intensitatea acestora a mai scăzut, dar acest calm relativ poate fi doar aparent şi temporar. În pofida eşecurilor pe câmpul de luptă, Volodimir Zelenski rămâne convins de o victorie militară certă. „Nimeni nu crede în victoria noastră ca mine. Nimeni”. Asta a declarat corespondentului la Kiev al săptămânalului american „Time”. Pentru Zelenski, posibilitatea de a negocia un acord de pace cu ruşii înseamnă a lăsa o rană deschisă pentru generaţia viitoare. El nu renunţă la intenţia de a câştiga războiul în condiţii ucrainene. Ceea ce ar fi similar cu o capitulare a Rusiei. A comparat, împreună cu oficialii americani, apărarea Ucrainei cu „cea a libertăţii şi democraţiei în lume”. Liderul de la Kiev poate avea dreptate când afirmă „a îngheţa războiul înseamnă a-l pierde”. Deşi situaţia pe front, potrivit tuturor surselor consultate, este departe de a fi roz şi deficitul de oameni este mai evident decât deficitul de arme şi muniţii. Problemele pe câmpul de luptă sunt însă agravate de luptele interne din cadrul scenei politice a Ucrainei. Să admitem că Joe Biden va obţine din partea Congresului aprobarea ajutoarelor solicitate de 100 miliarde dolari, din care 61 de miliarde pentru Ucraina sau o bună parte din această sumă, deşi reticenţa unei aripi republicane, la ajutorarea Kievului, în continuare, este anunţată. În anturajul actual al preşedintelui ucrainean, nimeni – dacă îl excludem pe fostul consilier prezidenţial Alexei Arestovic – nu are autoritate şi nici carismă. De organizarea alegerilor parlamentare, periculoase pentru partidul „Servitorul Poporului”, prin corupţia ireprimabilă a „slujitorilor”, se vorbeşte tot mai puţin. Ele n-ar fi posibile decât online, dar nu sunt la ordinea zilei. Dacă Rusiei nu i se poate lăsa în prezent iluzia de a ieşi învingătoare, şi acesta este motivul pentru care democraţii americani leagă ajutorul financiar pentru Israel de Ucraina, Taiwan şi graniţa cu Mexicul, nu tot ceea ce se prefigurează se şi întâmplă. Cu puţin înainte de 7 octombrie a.c., pentru numărul noiembrie-decembrie al Foreign–Affaires (PDF), Jake Sullivan, consilier pentru securitate naţională la Casa Albă, a scris un articol în care lăuda meritele politicii externe ale şefului său, Joe Biden, în perspectiva candidaturii sale pentru un al doilea mandat, în care vorbea de o „dezescaladare în Gaza, ce a permis diplomaţia directă între părți, după ani de absenţă”. În versiunea online, propoziţia a fost modificată. În fine, o cifră la care se poate reflecta: un milion de obuze de artilerie ar fi fost livrate Rusiei de Coreea de Nord, informează serviciile sud-coreene. Din luna august ar fi fost nu mai puţin de zece livrări de arme de la Phenian. Un rezultat favorabil Kievului, în pofida solidarităţii europene, de necontestat, este greu de prezis. Cel puţin momentan.
