Un discurs de excepţie al lui Mircea Geoană

Din varii motive, nu le decriptez întru totul, discursul lui Mircea Geoană, secretar-general adjunct al NATO, de la Bruxelles, la o conferinţă de reală ţinută, organizată de ASE Bucureşti, despre viitorul Europei, a trecut fără a fi însoţit de comentariile de rigoare. Şi ar fi meritat, fiindcă a fost unul de referinţă. De regulă Mircea Geoană are argumente demne de luat în considerare, logică, exprimare coerentă, rigoare, în ceea ce spune. Înainte de toate vorbeşte bine limba română. Nu doar corect, ci nuanţat, precis, expresiv. În al doilea rând, bine informat fiind, e o persoană care gândeşte în perspectivă, evaluează atent, construieşte ipoteze, caută explicaţii şi sensuri, vede mai departe. Paradoxal poate, nu întinderea informaţiei este partea tare a discursului lui Mircea Geoană, ci experienţa viguroasă a ideilor bine digerate şi organizate în jurul unei opţiuni, credibilitatea. „Lumea se reconfigurează, sferele de influenţă se reaşează, statele care promovează autoritarismul se aliază, iar China pare că ameninţă tot mai mult liniştea raţionată a planetei(…). Unde e locul României în acest viitor? În centrul acestuia. Trebuie să fim kilometrul zero al schimbărilor, borna de la care se măsoară fiecare pas”, aşa sună un pasaj din discursul său. Unul complex, dens în idei, neliniştitor, grav. Există numeroase bizarerii, care nu sunt tipice unei armate, ce are intenţia repurtării unei victorii decisive şi în războiul din Ucraina. O victorie rapidă în Ucraina n-ar schimba nimic în termeni geo-politici. Or, de ambele părţi se doreşte „ruinarea”, slăbirea teribilă, pentru ca apoi –eventual- să aibă loc posibile negocieri. Referirile lui Mircea Geoană la ceea ce se întâmplă şi pe teatrele de operaţiuni din Ucraina, au suficientă subtilitate. Discursul său, lecturat cu atenţie, în ceea ce ne priveşte, aduce pe alocuri cu un raport despre starea naţiunii: avem un PIB de 4 ori mai mare ca în 1989, asistăm la un cataclism demografic, cu o populaţie la nivelul anilor 60, riscăm să ajungem ţara cu cea mai mică densitate a populaţiei din Europa. Cine a mai atras atenţia asupra acestor chestiuni teribil de îngrijorătoare, de o importanţă covârşitoare în viaţa naţiunii? Mircea Geoană a pomenit de un nou proiect naţional ambiţios, credibil şi sustenabil în timp, cu obiective strategice asumate politic şi în societate, urmărite apoi dincolo de ciclurile politice, aidoma unei „busole strategice”. Probând o bună cunoaştere a lucrurilor, fără a se situa pe vreun versant politic, Mircea Geoană a spus nişte lucruri pe care nu le vede toată lumea, departe mult de orice soi de iarmaroc pe care îl urmărim cotidian pe ecranele televiziunilor noastre. Adrian Năstase opinează, într-un comentariu decent, că discursul a fost unul de candidat la prezidenţiale. E posibil, dar Mircea Geoană ne-a indicat de la sediul NATO o direcţie, ne-a racordat, cu subtilă decenţă, la ceea ce simte că trebuie făcut, pentru a nu pierde… avionul. Mereu am spus că nu avem noroc, dar nici nu ştim să ni-l facem. Dintr-un popor vegetal ne-am transformat într-un popor de plastilină. Mircea Geoană nu este un politician de rând. A fost o vreme liderul social-democraţilor, ministru de Externe al României. Ambasador în SUA. Nu este o flaşnetă de opoziţie sau de guvernare. Stagiul său la NATO l-a făcut om de stat, cu un contur clar definit şi imaginea lui, actuală, nu poate fi decât pe nedrept simplificată. Avem ce ne trebuie, dar putem lipsi… chiar noi, pentru ca proiectul să se împlinească.