Despre băieții din energie s-a tot vorbit în mass-media. Inclusiv în dosarele Direcției Naționale Anticorupție, apare această sintagmă de “bieții deștepți din energie”. Iar ținând cont că nici în urma cercetărilor întreprinse de DNA și nici în urma acțiunile DIICOT, acționarii companiei Tinmar Energy nu au pățit nimic, chiar putem să spunem, pe bună dreptate, că Augustin Oancea de la Tinmar Energy, nu este doar un băiat deștept, ci și un băiat descurcăreț. Când vine vorba de Tinmar Energy, toate ițele, adică contractele, duc la Complexul Energetic Oltenia, unde Tinmar a patentat o rețetă de a câștiga contracte de furnizare de gaze naturale , Mai exact, prezintă la licitațiile organizate de CEO oferte de preț la jumătate față de cele ale concurenților, câștigarea contractului și anularea acestuia, urmată de încheierea unui nou contract la tarife mult mai mari. Și tot așa…
Și să mai venim cu un exemplu. La începutul lui iulie 2021, CE Oltenia a încheiat mai multe contracte bilaterale de furnizare a energie electrică cu prețuri cuprinse între 230–300 de lei/MW. Între principalii contractori se regăsește, cum altfel, și Tinmar Energy, care, în intervalul 2021-2025, a beneficiat, și va beneficia, din partea CE Oltenia de contracte bilaterale de câteva milioane de MW (sau câțiva TW) la prețuri situate între 244–290 de lei/MW! Numai că costurile de producție ale unui MW la nivelul CE Oltenia sunt de cel puțin 400 lei, iar costurile unui certificat de emisii de gaze cu efect de seră, s-au situat pe parcursul anului 2022, la peste 90 de euro, altfel spus, minim 450 de lei. O aritmetică simplă ne arată că, în următorii trei ani, CE Oltenia va vinde 1 MW de energie la un preț mediu de 270 de lei, după ce a cheltuit circa 900 de lei ca să îl producă.
La începutul anului 2022, controversatul Plan de restructurare al Complexului Energetic Oltenia a fost în sfârșit aprobat de Comisia Europeană și poate fi pus în practică de directoratul companiei, astfel încât să se salveze și să evite falimentul. În colaborare cu două societăți private, aceeași Tinmar Energy și OMV Petrom, CE Oltenia va înființa nouă societăți mixte (SPV) care vor construi opt parcuri fotovoltaice și un grup energetic pe gaze naturale… sau așa speră.
Tinmar Energy va construi în parteneriat cu CE Oltenia 4 parcuri fotovoltaice și un grup pe gaze naturale de 475 MW la Sucursala Electrocentrale Turceni. Aportul financiar propriu pe care Tinmar Energy ar urma să îl aducă la construirea celor 5 SPV-uri (4 parcuri fotovoltaice de putere instalată maximă totală de 280 MWh și grupul energetic de 475 MWh) este de 50 de milioane de euro, deși costul total de construcție al acestora este estimat la peste un miliard de euro, restul banilor urmând a fi împrumutați, în funcție de participația asociațiilor de la băncile europene. Mai mult, Tinmar Energy a condiționat participarea la respectivele SPV-uri de deținerea a 55% din părțile sociale ale acestora, devenind astfel asociatul majoritar, cel care deține de fapt puterea de decizie în cadrul noilor entități economice. Comparativ, OMV Petrom aduce un aport de 100 de milioane de euro pentru construirea a patru parcuri fotovoltaice de putere totală instalată de 455 MWh și solicită o deținere de 50% din părțile sociale pentru fiecare SPV.
Dar să revenim la planul de redresare financiară al CE Oltenia, pus în practică de Directorat. Așadar, un MW de energie este vândut la mai puțin de o treime din costul de producție, am putea să deducem de aici că până la finalizarea construirii celor 9 SPV-uri, CE Oltenia va ajunge să finanțeze în fapt în totalitate construirea acestora, pierzând însă controlul asupra lor. Și atunci ne întrebăm cum se va redresa financiar Complexul Energetic ?!.
Ca argument în favoarea acestei ipoteze, nu putem să nu menționăm că MW-ul de energie a atins pe parcursul anului 2022 pe platforma de tranzacționare OPCOM și valori de peste 3.000 de lei, iar de la liberalizarea pieței de energie și până în prezent prețul mediu de vânzare a fost mai mare de 1.000 de lei pe MW. De aici putem deduce cam ce profituri înregistrează unii dintre partenerii privați ai producătorului energetic cu capital majoritar de stat.
Președintele Directoratului, Daniel Burlan a declarat atunci când a fost întrebat cum a reușit să facă aceste contracte ”deosebit de benefice pentru CE Oltenia”, că respectivele contracte au fost încheiate înainte de liberalizarea pieței la energie și că, însăși Comisia Europeană, ar fi solicitat încheierea unor contracte pe o perioadă mai lungă de timp, pentru a putea justifica faptul că societatea poate genera fonduri financiare care să susțină implementarea Planului de restructurare, însă nu le-a recomandat/impus să vândă energia sub prețul de producție.Numai că, contractele pe termen lung sunt contracte păguboase pentru CE Oltenia. Mai mult, chiar și la momentul încheierii acestor contracte, costurile producerii unui MW de energie, dacă includem și prețul certificatelor de carbon, se situa la peste 650 de lei.
Din păcate managementul practicat de Daniel Burlan și echipa sa nu a reușit să conducă la îmbunătățirea indicatorilor economico-financiari ai CE Oltenia, care și în anul 2022, similar anilor 2020 şi 2021, a beneficiat de un nou împrumut de la statul român (notat oficial ca ajutor de redresare) pentru a putea continua activitatea, respectiv să-şi achiziționeze certificatele de carbon, bani din buzunarul cetățenilor români.
Oare de ce toţi furnizorii sau prestatorii de servicii care au parteneriate cu CE Oltenia impun clauze de creștere a prețurilor la materiale sau servicii – dacă piața suferă creșteri din cauze obiective, iar CE Oltenia nu procedează la fel cu partenerii săi!?!
