Politician şi jurnalist, asta ştiam despre fostul primar al Londrei (2008-2016) şi apoi prim-ministru al Marii Britanii (2019-2022) din partea Partidului conservator, funcţie pe care a trebuit să o părăsească. A fost purtătorul de cuvânt al taberei „Leave”, pentru ieşirea din UE, demers pe care, în prezent, nu puţini îl regretă. Actualul premier Keir Starmer s-a aflat ieri la Bruxelles, într-o mişcare plină de pericole politice, dovedindu-se deschis la concesii, la o relaţie mai pragmatică şi mai matură, adică reînviată, deşi se va confrunta cu critici din partea opoziţiei. Toate acestea ţin de un trecut apropiat. În cartea sa de memorii „Unleashed”, anunţată a ajunge pe rafturi săptămâna viitoare (10 octombrie) Boris Johnson nu-şi cosmetizează trecutul şi paradoxal îl prezintă nud, devenind primul premier britanic care, într-o autobiografie aminteşte de perioada petrecută în Downing Street şi de interacţiunile cu regretata Regină Elisabeta a II-a, dezvăluind că aceasta suferea de cancer osos înainte de moartea sa. Revelaţia este neobişnuită în viaţa publică britanică, sănătatea Reginei fiind un secret bine păzit. De asemenea, informaţiile despre întâlnirile ei, ca monarh, cu premierii în mandat au rămas confidenţiale. Boris Johnson mai scrie că Regina îi destăinuia chestiuni discrete de stat, înainte de a le afla pe alte canale, ca de pildă prăbuşirea unui avion al Royal Airforce pe un portavion. Relatările lui Johnson aparţin unui oficial guvernamental de rang înalt, cu privire la cauza morţii Reginei. Pe al cărei certificat de deces este trecută ca fiind „bătrâneţea”. Cum Palatul Buckingham are ca politică statornică să nu comenteze cărţile despre familia regală, nici nu confirmă nici nu infirmă afirmaţiile lui Johnson, unele apărute deja în Daily Mail şi Mail On Sunday. Dezvăluirile extravagante se doresc şocante şi unele chiar sunt, conturând un politician atins de hybris. Astfel, povesteşte cum în primăvara lui 2021, când Regatul Unit şi UE se luptau pentru producţia de vaccinuri Covid-19, livrate de o fabrică situată în Leiden, pe coasta olandeză (este vorba despre vaccinurile Astra Zeneca), după luni de negocieri a cerut forţelor armate britanice să elaboreze un plan pentru extragerea cu forţa a stocurilor de vaccin din depozite. Înalţi oficiali ai armatei s-au oferit să trimită militari, care urmau să traverseze, cu bărci pneumatice, Canalul Mânecii, dar planul nebunesc a fost în cele din urmă abandonat pentru că invadarea unei ţări NATO ar fi fost nescuzabilă. Despre Emmanuel Macron, Boris Johnson scrie că a încercat să facă Marea Britanie să sufere din cauza Brexit. Îl acuză pe liderul de la Elysee că „arma migraţia pentru a submina Brexitul”. Şi părea pregătit să închidă ochii în privinţa bandelor care fac trafic de persoane peste Canalul Mânecii. De altfel cei doi au avut o relaţie reciprocă rece, cu dezacorduri puternice, atât privind Brexitul cât şi războiul din Ucraina şi drepturile de pescuit. Macron s-ar fi opus unei renegocieri a acordului cu privire la Irlanda de Nord. Boris Johnson a încercat să rămână un actor politic şi după ieşirea din peisaj. Astfel, referindu-se recent la „planul de victorie” al lui Volodimir Zelenski, într-un articol publicat în The Spectator a scris despre cele trei direcţii ale planului pentru victoria Ucrainei: dreptul de a folosi armele pe care le are deja, un pachet de împrumuturi de la 500… la un trilion de dolari, admiterea în NATO astfel încât Alianţa să poată proteja cea mai mare parte a Ucrainei, sprijinind apoi dreptul de a lua înapoi restul. Volodimir Zelenski a confirmat cele trei elemente cheie menţionate de Johnson, dar a făcut-o –interesant- după vizita preşedintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, la Kiev. „Planul de victorie”, acest pod de întărire a Ucrainei poate contribui la viitoarele întâlniri diplomatice cu Rusia. Fără acesta „vom trăi aşa cum trăim astăzi şi vom continua să luptăm”. Clar este că sunt excluse discuţiile de pace ş.a.m.d.. Cartea de memorii a lui Johnson se va vinde, neîndoielnic, bine, dar nu ştim dacă… îl avantajează, în planul imaginii de om politic. Se vrea excentric, spectaculos, dar rămâne departe de Margaret Thatcher, chiar Tony Blair, şi nu puţini alţi prim-miniştri britanici, de referinţă, şi ne gândim bineînţeles la emblematicul Winston Churchill.
