Elaborarea şi anunţarea, de către copreşedinţii Victor Ponta şi Crin Antonescu, a listelor Uniunii Social Liberale (USL) pentru alegerile locale de anul viitor, n-au produs, deocamdată, şi, mai ales, declarat, mari nervozităţi. Potrivit sondajelor de opinie, comandate separat de ACD (PNL/PC) şi PSD, la nivelul fiecărui judeţ, Uniunea Social Liberală este poziţionată avantajos aproape peste tot. Ea este percepută ca alternativa la actuala putere. Ar fi, de bună seamă, o eroare impardonabilă a liderilor USL să supraliciteze sondajele actuale, nişte fotografii mişcate, mai ales că s-au convins, în confruntarea cu democrat-liberalii, că uneori „socoteala din preziua votului nu bate cu cea din procesele verbale întocmite după numărarea voturilor”. După şedinţele organismelor de conducere ale PSD, PNL şi PC s-a validat că PSD va avea candidaţi la 22 de consilii judeţene şi 21 de primării de mari municipii, în timp ce ACD va desemna candidaţi pentru celelalte 19 consilii judeţene şi tot atâtea primării de mari municipii. Două situaţii speciale, nu uşor de armonizat, una la Buzău, unde candidatura la Consiliul Judeţean era dorită de liberali, deşi social-democraţii deţin, deja, funcţia de preşedinte, şi alta la Iaşi, unde pentru primărie conservatorii şi-au asumat separat o candidatură, în timp ce liberalii şi social-democraţii îl vor susţine pe actualul primar, au dat reală bătaie de cap. Validată de Tribunalul Bucureşti, USL este, de acum, o formaţiune politică deplin legitimă şi sub această siglă va merge anul viitor în alegeri. Dar problemele deosebite abia încep şi, nu atât conservarea cotei de simpatie şi încredere va trebui bine gestionată, cât rezistenţa la atacurile de tot felul, din partea actualei puteri. În cazul comasării alegerilor locale cu cele parlamentare, situaţie nefericită şi fără precedent, presiunea se va muta de pe planul naţional pe cel local, comasarea având tocmai rolul de a exacerba tensiunile din interiorul USL. Iar cum candidaţii perdanţi la alegerile locale nu vor mai putea deveni candidaţi pentru alegerile parlamentare, impediment la fel de valabil şi pentru PDL, UNPR, UDMR, PRM şi restul partidelor, de bună seamă că dreapta cumpănire în alegerea oamenilor va fi o problemă serioasă. Din acest moment, pentru definirea viitoarei victorii a USL, orice detaliu contează. Fiindcă dacă USL are nevoie obligatorie de o majoritate de mandate (50% plus 1), PDL are nevoie doar de o sincopă a USL, aceea de a nu realiza majoritatea menţionată. Astfel, pentru PDL logica electorală este mult simplificată: ei nu au nevoie să câştige, au doar nevoie să nu câştige USL. De la putere nu se pleacă, indiferent de ceea ce doreşte poporul. O altă problemă majoră pentru USL derivă tot din comasarea alegerilor locale cu cele parlamentare: cu un singur tur pentru alegerile locale şi parlamentare frauda este mai uşor de comis şi de ascuns. Cel mai rău scenariu pentru USL, încă necunoscut, se elaborează în laboratoarele puterii. Oricum, mirajul sondajelor de opinie, oricât de reconfortante ar fi ele, trebuie abandonat de USL de îndată, dacă nu vrea să rămână încă patru ani în opoziţie după 2012. Exerciţiile de aritmetică parlamentară mai evidenţiază un aspect nevralgic pentru USL: scăderea sau eliminarea pragului electoral, conjugată cu mandatele diasporei, aşa cum se preconizează, prin votul prin corespondenţă, ar complica mult lucrurile. După cum arată cifrele, pentru PDL va fi greu, dacă nu imposibil, să obţină victoria, dar nu va fi imposibil să împiedice USL să obţină majoritatea de mandate (50% plus 1). Ceea ce face ca Uniunea Social Liberală să lupte pe mai multe fronturi, cu toate forţele: pe cel intern pentru desemnarea candidaţilor, pe cel naţional pentru asigurarea unităţii şi, nu în ultimul rând, pe cel politic, cu PDL şi cu partidele care susţin Executivul. Este un exerciţiu extrem de dificil pentru o formaţiune tânără, aflată la primul mare asalt politic. În Dolj, USL stă nu numai bine în sondaje, dar pare ferită de insurmontabile tensiuni interne, chiar dacă unora, fie dintr-o tabără, fie din cealaltă, le mai vâjâie uneori capul.
