Concert pentru violoncel şi orchestră, cu muzicieni din Letonia şi Elveţia

Dirijorul Gints Glinka – director artistic şi dirijor principal al Orchestrei Simfonice Naţionale din Letonia şi violoncelistul Adam Mital, din Elveţia, urcă astă-seară, de la ora 19.00, pe scena Filarmonicii „Oltenia”, alături de Orchestra Simfonică a acestei instituţii, într-un concert al cărui program include Uvertura „Prometeu”, op. 43, de Ludwig van Beetoven, Concertul în Re minor pentru violoncel şi orchestră, de Edouard Lalo, şi Simfonia a II-a în Si minor, de Alexandr Borodin. Preţul unui bilet pentru concert este de 15 lei (8 lei pentru elevi, studenţi şi pensionari).

***

Gints Glinka s-a născut în Letonia, în 1975, şi a studiat la Academia de Muzică „Jazeps Vītols” (specializarea dirijat cor şi orchestră). În 1997 s-a perfecţionat în domeniul dirijatului de orchestră la Academia Regală de Muzică din Copenhaga. Simultan, a acumulat o bogată experienţă de scenă la Teatrul Regal şi a participat la cursurile de master susţinute de dirijori celebri.

După absolvire, în 2001, a fost invitat să dirijeze în Danemarca mai multe concerte la Academia Regală de Muzică din Copenhaga; de asemenea, a debutat în Italia, la pupitrul Orchestrei Simfonice din Tivoli. În 2001 reprezentanţii Asociaţiei Dirijorilor Danezi i-au decernat Premiul „Classical Conductor’s”, invitându-l să li se alăture ca membru al asociaţiei. Doi ani mai târziu, Banca Naţională a Danemarcei şi Asociaţia Dirijorilor Danezi i-au subvenţionat o bursă de perfecţionare în Germania, la Bayerishe Staatsoper, sub îndrumarea distinsului dirijor Zubin Mehta.

În 2006 Gints Glinka a devenit director artistic şi dirijor principal al Orchestrei Simfonice Naţionale din Letonia. Este laureat al Marelui Premiu pentru Muzică / 2006 (în Letonia – cea mai importantă distincţie în domeniul muzicii).

***

Născut la Lucerne, în 1979, Adam Mital a urmat cursurile Academiei de Muzică din Basel şi a parcurs mai multe stagii de perfecţionare în domeniul muzicii de cameră.

Este laureat al unor prestigioase competiţii naţionale şi internaţionale: în 2009 a obţinut Premiul al II-lea la Concursul şi Festivalul Internaţional pentru violoncel „Adam” (Christchurch/Noua Zeelandă); Premiul al II-lea şi Premiul „Bach” la Concursul Internaţional „Johann Sebastian Bach” (ediţia a XIV-a, Leipzig). Este câştigător al Concursului „Avant-Scènes” (Paris), al Concursului Internaţional (Praga), al Concursului Internaţional „Georges Prêtre” (Douai/Franţa) şi al Festivalului pentru Tineri Muzicieni (Franţa). A devenit membru al Societăţii „Orpheus-Concerts” şi a fost distins cu Diploma di Merito de Accademia Musicale „Chigiana” (Siena).

Desfăşoară o intensă activitate de solist concertist şi ca membru în diferite ansambluri camerale. Devotat în egală măsură promovării muzicii de cameră, susţine recitaluri alături de soţia sa, pianista Olimpia Tolan. Repertoriul pe care îl abordează este variat, cuprinzând lucrări de referinţă, de la muzica preclasică până la creaţia contemporană.

• Beethoven s-a simţit atras în mod deosebit de activitatea teatrală, proiectându-şi diferite lucrări cu caracter muzical dramatic. Printre acestea se numără şi baletul alegoric „Făpturile lui Prometeu”, reprezentat în premieră la „Hoftheater” din Viena, la 28 martie 1801, regia aparţinând cunoscutului dansator, libretist şi compozitor italian Salvator Vigano.
• Concertul în Re minor pentru violoncel se plasează în perioada de maximă efervescenţă creatoare a lui Édouard Lalo. Finalizat în toamna lui 1877 (după alte cercetări, în 1876), în colaborare cu violoncelistul parizian Adolphe Fischer, a fost prezentat un an mai târziu în primă audiţie, la Cirque d”Hiver (cu Fischer ca solist). Imediat, lucrarea a fost preluată în programele din mai multe oraşe europene, figurând la loc de cinste alături de concerte reputate de acelaşi tip (Haydn, Schumann, Dvorak). Beneficiind de o superbă scriitură, se distinge prin rafinamentul melodic şi echilibrul formei.
• Muzica Simfoniei a II-a în Si minor (1871-1876) de Alexandr Borodin se caracterizează prin covârşitoare construcţii orchestrale, printr-o armonie debordantă, „densă” ca structură verticală, prin linii melodice de largă respiraţie, prin valorificarea elementelor de muzică străveche rusă, a cântecului popular şi folclorului oriental. A fost concepută în paralel cu opera „Cneazul Igor”, reprezentând o veritabilă construcţie eroică tipic rusească – o sinteză între muzica occidentală şi folclorul de sorginte slavă, un amestec între formele clasice europene şi filonul tradiţiei populare.