Iranul, imposibila cucerire!

La 29 martie 1973, SUA îşi retrăgeau trupele din Vietnam, după cel mai dificil război din punct de vedere psihologic, din întreg secolul XX. În 2021, după 20 de ani, trupele americane se retrăgeau dezordonat din Afghanistan, pe fondul debutului ofensivei talibanilor. Dacă ar putea fi Iranul mai dificil pentru SUA –care n-a câştigat exceptând Irakul, zdrobit în 1991 şi în 2003, războaie- se pare că da. Perşii au depăşit aşteptările şi, deocamdată, asistăm la un război „prin corespondenţă”, adică fără utilizarea forţelor terestre. Iranul nu numai că nu a fost învins, dar ripostează cu drone şi rachete, iar selecţia ţintelor provoacă tulburări pe pieţele globale, lovind inamicii săi acolo unde „doare”… la portofel. Der Spiegel vorbeşte de pierderi americane şi menţionează o aeronavă E3 Senti (sistem sofisticat de avertizare timpurie şi control aerian), avioane de luptă, radare, drone, avioane cisternă. Judecând după retorica confuză a administraţiei americane şi lipsa de unitate a ţărilor occidentale (Spania şi Italia au refuzat să accepte utilizarea bazelor lor militare sau a spaţiului aerian pentru război), alte ţări au refuzat participarea la o operaţiune de deschidere forţată a strâmtorii Hormuz, încât într-un interviu pentru Daily Telegraph, Donald Trump a numit NATO un „tigru de hârtie”. Săptămâna viitoare Mark Rutte este convocat la Washington. Oricum, calea pentru o retragere din războiul cu Iranul, pare deschisă. Subestimând rezistenţa, mai degrabă pregătirea Iranului, administraţia SUA se confruntă cu o alegere dificilă: să se retragă pătându-şi serios reputaţia, deja afectată, sau să lupte cu seriozitate din moment ce 3500 de soldaţi (2500 puşcaşi marini şi 100 militari) şi un grup de nave de asalt amfibii au sosit în Orientul Mijlociu. „Suntem pe cale să îndeplinim toate obiectivele militare cât de curând, foarte curând. Aceste acţiuni vor paraliza armata Iranului(…). Îi vom târî înapoi în epoca de piatră, unde le este locul”. Iranul cu o populaţie de 93 milioane, în prezent, nu este lăsat de izbelişte. Conform scurgerilor de informaţii, din presa occidentală, americanii sunt nemulţumiţi de faptul că ruşii şi chinezii împărtăşesc informaţii militare cu perşii. În acelaşi timp, conform aceloraşi rapoarte, Rusia oferă şi o experienţă nepreţuită în utilizarea rachetelor Geranium, ceea ce creşte mult eficacitatea rachetelor Shahed. Stilul de comunicare al lui Donald Trump, destul de neinspirat, generează stări de maxim disconfort. În timpul vizitei sale în Asia, preşedintele francez Macron a răspuns, la aluzia că ar fi fost abuzat de soţie astfel: „Asemenea remarci nu sunt de bun simţ, nici elegante, nici la înălţimea aşteptărilor”. Dacă va continua să lupte împotriva Iranului pe teren, Donald Trump s-ar putea afla într-o poziţie mult mai proastă decât predecesorii săi în Vietnam. Şi dacă pierde va avea de suferit, încât nici o realitate virtuală fantastică, nu-l va face credibil. Operaţiunea Epic Fury va avea consecinţe, la apropiatele alegeri de mijloc de mandat. Donald Trump ar dori să transfere o parte din cheltuielile acestui război, costisitor pentru armata americană, Europei. Motiv pentru care s-a şi antrenat într-o dispută majoră cu Macron, în privinţa NATO.