În sfârşit, Ştiinţa a învăţat să joace cu FCSB. Când s-a luat în piept cu echipa lui Becali, n-a scos vreun punct, ba chiar a încasat bătăi ruşinoase, de cele mai multe ori nemeritate. Când s-a apărat, acceptând dominarea şi reacţionând, Craiova a învins. Ouzounidis, al cărui apanaj era acest stil de joc, a reuşit două victorii cu FCSB. E adevărat, una, înlesnită de efectivul adversarei, eliberat de titulari. În acest sezon, Craiova încasase şapte goluri în cele două înfrângeri cu trupa lui Becali, aşa că s-a reorientat pentru primul duel din play-off. A lăsat capul jos, a coborât liniile şi a mizat pe şansele care aveau să-i apară. Şi acestea au venit şi au fost speculate. Ivan, încă departe de forma din ultimul an, a scos inteligent un penalty, pe care l-a transformat impecabil. Bic, cel atât de contestat şi pe care Reghe nu se bizuia, a închis casa, cu o execuţie superbă. A fost primul său gol în campionat pentru Ştiinţa, după ce nu-i fusese validat primul, acum un an, în ultimul minut al acelui 0-0 din Gruia, când mingea depăşise linia porţii, venită din transversală.
Am mai remarcat unul dintre rarele meciuri în care Pigliacelli nu a comis erori grave cu FCSB, ba chiar i-am numărat vreo patru intervenţii excelente. Vătăjelu n-a avut probleme cu Coman şi l-a închis bine şi pe Octavian Popescu, confirmând că şi pe picior invers tot are câteva clase peste Conte. Papp şi Screciu s-au simţit protejaţi şi s-au descurcat, cu excepţia cornerului la care Papp a pierdut duelul cu Vinicius. Bancu a fost peste tot, culminând cu bariera pusă lui Tănase, în repriza secundă, chiar dacă n-a mai avut aportul ofensiv obuişnuit. Mateiu a jucat simplu, cât a putut, Creţu n-a impresionat, nici n-a dezamăgit, Nistor s-a adaptat, deşi e sub potenţial, la fel ca şi Ivan şi Koljic. Gustavo n-a mai ieşit în evidenţă, dar tot a făcut o risipă de efort apreciabilă. Iar dintre rezerve, Bic a fost revelaţia. Marea sa problemă rămâne superficialitatea, fiindcă are ceva calitate, deşi a arătat-o mai mult când a fost împrumutat la Chindia, când era liderul dâmboviţenilor. Pentru o echipă mare e greu de acceptat să treacă la munca de jos, să accepte compromisuri, să se adapteze în funcţie de adversar, dar astfel a câştigat Petrescu atâtea titluri. Multe echipe au încurcat FCSB, inclusiv în deplasare, în ultimii ani, dar şi-au acceptat statutul şi au jucat în consecinţă, nu s-au aventurat. Până când va deveni echipa care să subordoneze FCSB şi, implicit, toţi adversarii din campionat, Ştiinţa trebuie să-şi evalueze potenţialul, iar în acest meci cu FCSB parcă am văzut strategia de antrenor a preşedintelui Sorin Cârţu.
Circa 1.500 de fani ai Ştiinţei au celebrat succcesul pe Arena Naţonală, şi alte sute de mii au sărbătorit acasă, cu gândul la o continuare peste o săptămână, la meciul cu CFR Cluj. Aceasta e marea victorie: susţinerea şi reacţiile fanilor, care demonstrează (fără putinţă de tăgadă, sic!) că nu există altă echipă în afara Ştiinţei, în Oltenia!
FCSB – Universitatea Craiova 0-2
Au marcat Andrei Ivan ‘45+1, Bic ’74.
FCSB: Târnovanu – V. Creţu (V. Gheorghe ’75), Vinicius, Cristea, Radunovic – Olaru, Şut (Mamut ’77), Edjouma (Keşeru ’46) – Oct. Popescu, Tănase, Coman (Cordea ’46). Antrenor: Anton Petrea.
Universitatea Craiova: Pigliacelli 8 – Vătăjelu 7 (Vlădoiu ’80), Screciu 7, Papp 7, Bancu 7 – A. Creţu 6, Mateiu 6 (Bic ’64) 8 – Ivan 8, Nistor 6 (Baiaram ’74) 6, Gustavo 6 (M. Constantin ’81) – Koljic 6 (Markovic ’64) 7. Antrenor: Laurenţiu Reghecampf.
Arbitru: Horaţiu Feşnic 7.
