În Iran, un conflict prelungit se prefigurează!

Fireşte, ceea ce se ştia, se adevereşte: Iranul nu este… Venezuela. Şi nu de poziţia geografică a celor două ţări este vorba. Nu este exclus ca greşeala făcută de Vladimir Putin, în februarie 2022, prin atacul asupra Ucrainei, să se repete. În Ucraina războiul durează de patru ani şi încă nu se întrevede încheierea lui. În mod similar, în octombrie 2023, Israelul credea că poate curăţa Gaza, de Hamas, în câteva luni şi n-a fost deloc aşa. Un regim, cum este cel de la Teheran, nu poate fi răsturnat cu o campanie aeriană exclusivă, fie ea şi bine gândită. E nevoie de forţe terestre, pe care americanii nu le au în apropiere. Eliminarea ayatollahului Khamenei şi a numeroşilor ofiţeri de rang înalt nu dinamizează automat protestele populaţiei, resimţite în decembrie anul trecut. Teheranul a avut pregătit un plan B şi asta se vede. Regimul nu este detestat de o populaţie masivă, oricât s-a contat pe acest detaliu, fiindcă funcţionarii, poliţiştii, militarii şi nu numai, împărtăşesc o altă opţiune. Se apreciază chiar, în presa occidentală, că în justificarea atacului s-au proferat afirmaţii exegerate şi minciuni flagrante. Sfaturile în privinţa precauţiei ale aliaţilor au fost respinse. Rezultatul previzibil al agresiunii reînnoite, extinse şi aparent nelimitate va fi instantaneu. Tulburări regionale şi panică internaţională legate de preţul petrolului vor urma. Succesul spectaculos din prima zi, prin uciderea liderului suprem, ayatollahul Khamenei, şi a unor înalţi oficiali ai conducerii iraniene, nu a generat un colaps care să ducă la o schimbare imediată de regim. La mai puţin de o jumătate de oră după atac, Teheranul a lansat un contaatac surprinzător, la scară masivă, stabilind o configuraţie nouă pe câmpul de luptă. Tacticile iraniene sunt total diferite, spun analiştii, de cele din războiul de 12 zile. Numai în prima zi, Iranul ar fi lansat 1200 de rachete şi drone. Teheranul are stocuri masive de aşa ceva şi interceptoarele americane sunt pe cale să se epuizeze. Fiecare THAAD costă în jur de 15 milioane de dolari. De la martiriu la răzbunare, n-a fost decât un pas şi atacul Iranului asupra activelor americane din Dubai sunt neliniştitoare. În plus, Teheranul a precizat clar că giganţii energetici Chevron şi Exxon Mobil sunt ţinte legitime. Conform mai multor surse, ayatollahul Khamenei pregătise totul, până la cel mai mic detaliu, printr-o serie de directive. El îl informase pe Ali Larijani, secretarul Consiliului de securitate, şi pe anumiţi membri ai conducerii, nu doar despre cum ar putea Iranul să reziste puterii de foc, ci şi despre posibile tentative de asasinat împotriva sa, motiv pentru care a numit nu mai puţin de 4 niveluri de succesiune pentru fiecare comandă militară cheie şi funcţie guvernamentală. Tacticile imediate al Iranului sunt extrem de clare: saturarea apărării aeriene israeliene şi declanşarea unei crize masive a interceptorilor. În culise se presupune că Rusia şi China vor lucra susţinut. Atacurile aeriene, la scară largă, vor slăbi însă neîndoielnic, Iranul. Experţii notează că distrugerea şi moartea unol lideri militari cheie vor da o lovitură stabilităţii interne, cât şi poziţiei Iranului în politica externă. Chiar dacă regimul nu va cădea, ceea ce constituise obiectivul declarat al intervenţiei militare, un astfel de atac va avea consecinţe strategice în Orientul Mijlociu, după unii comparabile cu prăbuşirea Uniunii Sovietice. Donald Trump vrea să fie preşedintele care a răzbunat umilinţele SUA din 1979, care l-au costat enorm pe Jimmy Carter. O victorie ar conta, bineînţeles, în faţa alegătorilor la alegerile de la jumătatea de mandat din noiembrie. Nu este clar cum se va încheia această intervenţie periculoasă. Regimul de la Teheran rănit şi redus nu se vrea doborât, prin postări pe reţelele de socializare. Şi în fine, într-un mesaj publicat pe X, şefa diplomaţiei de la Bucureşti a ţinut să sublinieze importanţa momentului pentru stabilitatea regională şi pentru securitatea internaţională, precizând că în România, „Gardienii Revoluţiei iraniene” se află pe o listă a organizaţiilor teroriste. La aşa gândire, aşa politică externă.