Înainte de toate, o ştire mai veche: „cei 28” de lideri europeni, reuniţi la începutul lunii februarie în capitala Maltei, au încercat să articuleze o poziţie comună în delicata chestiune a imigranţilor din zona Mediteranei, propunând clarificarea cooperării cu ţări ale Magrebului, şi în special cu Libia, punctul de plecare al unei rute devenite principalul itinerariu clandestin spre Uniunea Europeană. Afluxul de imigranţi dinspre Grecia, după acordul cu Turcia, ar fi permis ca 188.000 de persoane să atingă ţărmurile continentului în 2016. A fost înregistrat şi un număr-record de morţi: 4.500, potrivit Organizaţiei internaţionale pentru imigranţi. Noul plan de acţiune al Bruxelles-ului, avut în vedere şi la summit-ul din Malta, de şefii de stat şi de guvern, a fost prezentat ieri de vicepreşedintele Comisiei Europene, Franz Timmermans şi comisarul european pentru imigraţie Dimitris Avramopoulus. În esenţă, Comisia Europeană pledează pe reducerea numărul imigranţilor şi pe accelerarea returului acelora care nu obţin dreptul de azil. În Germania, de pildă, până la obţinerea statului de refugiat şi a permisului de rezidenţă, reînnoibil la trei ani, este imposibil să lucrezi. Tot imposibil este să te şi înscrii la cursuri de integrare cu durata de şase luni, care cuprind între altele şi câteva lecţii de educaţie civică. Vizate sunt două paliere majore: unul pentru dezvoltarea de parteneriate cu o serie de state africane şi pentru un control mai riguros al plecărilor şi celălalt pentru ranforsarea măsurilor de returnare în ţările lor a celor care n-au obţinut dreptul de azil. Comisia Europeană recomandă un plan de acţiuni concrete şi imediate, asortat cu un buget de 200 milioane euro, destinat măsurilor de susţinere naţională şi acţiunilor europene conjugate. Acest plan completează o directivă „retur”, intrată în vigoare în 2012, rezemată pe un plan de acţiune în 35 de puncte, aprobat în 2015. Se are în vedere un mai bun schimb de informaţii între ţările în discuţie, pentru executarea reîntoarcerii celor „în neregulă”, negocierea unor acorduri de readmisie cu ţări din Magreb, Iordania, Nigeria. Multe lucruri se ştiu de acum şi măsurile de aplicare corespund unei realităţi resimţite. Există şi destule critici la adresa Bruxelles-ului, care lasă impresia că ar deveni o antecameră a Frontului Naţional din Franţa. Angela Merkel, cancelarul Germaniei, care a avut o poziţie generoasă în problema imigranţilor, deloc împărtăşită de majoritatea liderilor europeni, aflându-se acum într-un an electoral, dar şi într-o poziţie delicată în sondajele de opinie, nu îşi mai susţine cu aceeaşi fermitate punctele de vedere. Inclusiv în chestiunea cotelor, mult discutate.
