Orientul Mijlociu: Criza din Iran loveşte puternic… Rusia!

Pentru Rusia, Iranul a fost şi este de multă vreme un partener stabil, aliat strategic, deşi a suferit din cauza sancţiunilor şi a constrângerilor economice. Această stabilitate este acum ameninţată şi din cauza tulburărilor continue a devenit o sursă de nelinişte. Protestele izbucnite, la sfârşitul lunii decembrie, continuă, în pofida represiunii dure, se vorbeşte de persoane ucise şi zeci de mii de arestări. Accesul la internet, conexiunea prin satelit şi chiar liniile telefonice tradiţionale, au fost întrerupte în mod repetat zile întregi. În Iran mulţi sunt convinşi că Teheranul a fost ajutat de expertiza Moscovei în controlul digital, represiune şi supraveghere. Creat în 2017 la Londra, un canal de televiziune „Iran International” –etichetat drept terorist la Teheran- difuzează fotografii, videoclipuri ale demonstraţiilor şi represiunii brutale. De netăgăduit este un lucru: potenţialele schimbări de la Teheran vor avea un impact semnificativ asupra intereselor ruseşti. Poziţia regională a Iranului a fost slăbită, după războiul de 12 zile, cu Israelul, din vara trecută. După prăbuşirea regimului Basar Al Assad în Siria şi arestarea lui Nicolas Maduro în Venezuela, regimul politic iranian a intrat într-o stare de instabilitate structurală. Dacă SUA se abţin de la acţiuni militare şi nu intervin, Iranul va experimenta ajustări interne, obligat fiind la ele. A fost, cum spuneam, extrem de util şi important Moscovei, ca partener, prin cooperarea militară, furnizarea de drone ş.a.m.d.. Deţinând mari rezerve de petrol şi gaze, Iranul nu-şi poate valorifica bogăţia din cauza sancţiunilor şi izolării. Din perspectiva Rusiei există o altă problemă, care nu poate fi ocultată: cele mai strânse legături ale Moscovei cu Teheranul nu sunt cu societatea civilă iraniană sau actorii economici, ci cu instituţiile de securitate şi intransigenţii actori politici, mulţi dintre ei legaţi de Gardienii Revoluţiei, acuzaţi de terorism, de către Bruxelles. La o recentă sesiune a Consiliului de Securitate al ONU, convocată la cererea SUA, cu referire la protestele din Iran, delegaţia rusă a respins ferm orice interferenţă în afacerile interne ale Iranului şi a criticat SUA. Dacă direcţia politică din Iran se schimbă, este puţin probabil ca rezultatul să fie favorabil Moscovei. Şi o astfel de schimbare slăbeşte prezenţa Rusiei nu numai în Orientul Mijlociu, ci şi în contextul războiului din Ucraina. Unul din puţinele parteneriate strategice, create sub sancţiuni şi izolare, care se întinde pe 20 de ani, este subminat. Conform unui articol din Wall Street Journal, care citează oficiali americani, SUA nu ar fi pregătite să atace Iranul. Motivul? Necesitatea consolidării apărării aeriene aliaţilor regionali din Orientul Mijlociu. A fost desfăşurat în regiune un contingent militar, descris de Donald Trump drept o „armadă masivă şi splendidă”, condusă de portavionul USS Abraham Lincoln. În ciuda ameninţărilor, unele canale diplomatice par deschise şi funcţionale. Ali Larijani, şeful Consiliului suprem de securitate naţională al Iranului, a raportat după o întâlnire la Moscova cu Vladimir Putin, că se fac progrese în negocierile cu SUA. Şi se plănuieşte prima întâlnire directă la Istanbul, potrivit New York Times, chiar vineri. La fel ca în „cazul Gaza”, Turcia, Egiptul şi Qatarul acţionează ca mediatori iar Omanul, Arabia Saudită, Pakistanul (şi poate chiar Emiratele Arabe Unite) ar putea fi prezente. Liderul suprem ayatolahul Kamenei continuă să acuze Mossadul şi CIA de orchestrarea revoltelor avertizând asupra consecinţelor războiului în regiune. Să nu omitem şi faptul că Iranul şi China au semnat, de asemenea, un acord de cooperare pe 25 de ani, axat pe extinderea relaţiilor în domeniile comerţului, infrastructurii şi energiei. O alianţă a Iranului cu China şi Rusia oferă Teheranului o oarecare securitate, dar care se diminuează sub influenţa Europei, în diplomaţia Orientului Mijlociu.