În alocuţiunea sa, rostită din acelaşi birou, de unde în urmă cu 676 de zile anunţa că Rusia a invadat Ucraina, preşedintele Volodimir Zelenski, în veşnicul pulovăr verde-kaki, a transmis mesajul său de Anul Nou, avertizând Moscova. A mulţumit aliaţilor pentru ajutorul militar acordat, în pofida unor reticenţe manifestate de la o vreme. „Piloţii noştri stăpânesc deja F16 şi cert este că în curând îi vom vedea pe cerul nostru, astfel încât inamicul va cunoaşte adevărata furie”. Preşedintele ucrainian a promis că forţele armate ale ţării sale vor lupta în aer, pe uscat, pe Marea Neagră. „Ucraina este vie. Ucraina trăieşte. Ucraina se luptă. Ucraina merge înainte. Ucraina câştigă. Ucraina lucrează”. Într-un interviu pentru The Economist Volodimir Zelenski declarase că Putin va “mânca la cină, UE, NATO, libertăţi democratice”, dacă ţara sa nu este ajutată. Din păcate la Kiev se face resimţit conflictul dintre politic şi aripa militară. Ceva mai devreme, în discursul său, Vladimir Putin declarase că Rusia nu va da niciodată înapoi „pentru că nicio forţă nu ne poate diviza”. Obiectivele specifice ale „operaţiunii militare ruse” rămân securitatea populaţiei, denazificarea Ucrainei, demilitarizarea acesteia, instalarea la Kiev a unui regim prietenos şi neaderarea la NATO, toatea acestea intr-o interdependenţă. Vladimir Putin a cerut revigorarea industriei de apărare pentru îndeplinirea cerinţelor militare care pot apărea. Din punct devedere militar este clar că Rusia va continua războiul de uzură, până la finalul său logic, în opinia Moscovei, şi anume împingerea armatei ucrainiene într-un impas strategic, subminarea potenţialului economic al Ucrainei, provocarea de pierderi militare. De asemenea obiectivul loviturilor ruseşti rămâne în continuare subminarea moralului populaţiei ucrainiene. În cele din urmă, a spus Vladimir Putin, în discursul rostit la Centrul de control al apărării naţionale, în cadrul unei şedinţe a Consiliului de administraţie al ministerului rus al Apărării, Rusia este hotărâtă să-şi recupereze teritoriile istorice vaste, precum şi populaţia, pe care bolşevicii le-au transferat Ucrainei, în timpul erei sovietice. Concluzia lui Vladimir Putin: istoria va pune totul la locul său. Aşadar, Rusia intenţionează să „elibereze” întinsele regiuni de sud ale Ucrainei, care au făcut parte din componeţa ei, asta incluzând Odesa şi întreaga coastă a Mării Negre. Mai clar: nu se întrevede, momentan, nicio intenţie de încetare a focului pe linia de contact existentă, fără nicio obligaţie geo-politică sau strategică din partea Alianţei transatlantice, care în opinia Moscovei ar permite reînarmarea armatei ucrainiene şi aderarea Kievului la NATO. Negocierile, dacă vor avea loc, vor fi acceptate numai în funcţie de interesele… Rusiei. Care mizează, la nivel declarativ, pe scăderea capacităţilor de luptă ale forţelor ucrainiene, diminuarea ajutorului occidental, prăbuşirea apărării Ucrainei. Războiul condus de Rusia, împotriva Ucrainei, care va intra în al treilea an, pe 24 februarie a.c. este unul total, dificil, costisitor, cu pierderi umane imense de ambele părţi. Prea puţin luate în calcul. Se pare că va dura mult. Din păcate entuziasmul pro-ucrainian se estompează. Şi asta e vizibil, mai ales după rezultatele neconcludente ale contraofensivei ucrainiene. Mesajul discret al lui Putin, prin intermediari, este acela că rămâne deschis la negocierea unei încetări a focului, cu condiţia de a putea prezenta „acasă” negocierea ca o victorie. Într-un astfel de scenariu ar fi mulţumit cu câştigarea teritoriilor dobândite până acum, nu departe de 20% din teritoriul ucrainian. Se răsuceşte, pe toate feţele, şi schimbarea semantică desluşită în discursul lui Joe Biden la ultima sa întâlnire cu Volodimir Zelenski, că SUA vor sprijini Ucraina „cât vor putea” şi nu cât va fi nevoie, cum se clamase până atunci. Complexul militar industrial rus funcţionează optim, aşa se laudă Putin, şi noi tipuri de arme şi-au făcut apariţia în conflict. O multitudine de factori, unii încă neluaţi în calcul, de analiştii militari, pot interveni şi forţa la un moment dat încheierea conflictului. Şi asta mai ales că, momentan, criza din Orientul Mijlociu şi tensiunile din Taiwan devin obsesive pentru SUA. De la 1 ianuarie a.c. Rusia a preluat preşedinţia BRICS, care include aum 10 ţări, după ce Egiptul, Ethiopia, Iranul, Arabia Saudită şi Emiratele Arabe Unite s-au alăturat ca noi membri cu drepturi depline, sub sigla „întărirea multilateralismului pentru securitate şi dezvoltare globală echitabilă” potenţând cooperarea constructivă. Alungată din G8, Rusia vrea să triumfe fără glorie, în cadrul BRICS. Oboseala şi costurile imense ale războiului se resimt, în ambele tabere, şi asta ar putea impune, în cele din urmă, în pofida declaraţiilor belicoase, o aşezare la masa negocierilor. Dar asta este o supoziţie. Doar atât.
